[luni, 12 mai] Cei doi heruvimi

 

 

Imediat după ce primii noștri părinți au fost alungați din Grădină, Dumnezeu le-a oferit speranța venirii lui Mesia (Geneza 3:15). Apoi a pus un simbol puternic la porțile Edenului: doi heruvimi cu o lumină strălucitoare între ei. Nu ar trebui să pierdem din vedere faptul că această scenă se aseamănă foarte mult cu chivotul legământului, un simbol al tronului lui Dumnezeu (Exodul 25:18).

 

2. Conform cu Geneza 3:21-24, ce sarcină aveau heruvimii și de ce?

 

Geneza 3:21-24

„21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele. 22 Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” 23 De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca să lucreze pământul, din care fusese luat. 24 Astfel a izgonit El pe Adam, şi, la răsăritul grădinii Edenului, a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii”.

 

Deși aveau cu siguranță responsabilitatea de a împiedica accesul păcătoșilor la pomul vieții (Geneza 3:22), heruvimii erau și un simbol al speranței, al promisiunii că într-o zi oamenii aveau să fie readuși în Paradis. „Grădina Edenului a rămas pe pământ mult timp după ce omul a  fost alungat de pe plăcutele ei alei. Familiei de oameni le-a fost permis mult timp să privească lung spre casa nevinovăției, intrarea în Grădină fiind oprită de îngerii păzitori. La poarta Paradisului păzită de heruvimi se manifesta gloria lui Dumnezeu. Aici veneau Adam și fiii săi să I se închine lui Dumnezeu. Aici ei și-au reînnoit jurămintele de ascultare față de acea lege pe care o călcaseră, ajungând apoi să fie îndepărtați din Eden. […] Dar, la reînnoirea finală, când vor fi «un cer nou și un pământ nou» (Apocalipsa 21:1), Edenul va fi readus pe pământ, mult mai glorios împodobit decât a fost la început” (Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 62).

 

Modul de exprimare din Geneza 3:24 este de asemenea interesant: Biblia indică faptul că Dumnezeu „a pus” heruvimii la est de Eden, iar cuvântul ebraic folosit este șakan, rădăcina cuvântului pentru „cortul” sfânt (vezi Exodul 25:9, Numeri 3:26), unde prezența lui Dumnezeu locuia în mijlocul poporului Său. Deși termenul obișnuit, șechina, pentru prezența lui Dumnezeu nu apare în Biblie, și acesta are la bază acest  cuvânt tradus adesea cu „cort”. O traducere literală a termenului șakan ar putea fi: „La răsăritul grădinii Edenului [Dumnezeu] a pus provizoriu niște heruvimi.”

 

În Biblie, heruvimii sunt asociați cu prezența lui Dumnezeu (vezi 1 Cronici 13:6; Psalmii 80:1 și Isaia 37:16), în special cu tronul Său, care este  locul unde este proclamat numele Său. Nu ar trebui să pierdem din vedere faptul că cei 24 de bătrâni care stau în jurul tronului lui Dumnezeu, în Apocalipsa 4 și 5, Îi cântă laude și declară dreptul Lui de a stăpâni în calitate de Creator al tuturor lucrurilor (Apocalipsa 4:11). Lucrul acesta ne poate ajuta să înțelegem scena din sala tronului și rolul nostru ca păcătoși iertați în relație cu Făcătorul nostru.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO