Un gând de încheiere

„Lucrarea pe care au făcuto ucenicii trebuie so facem şi noi. Fiecare creştin trebuie să fie un misionar. … Avem datoria de ai hrăni pe cei înfometaţi, de ai îmbrăca pe cei goi şi de ai mângâia pe cei suferinzi şi năpăstuiţi. Avem datoria de a le sluji celor disperaţi şi de a le insufla speranţă celor deznădăjduiţi.

Iubirea lui Hristos, manifestată în slujire dezinteresată, va fi mult mai eficientă în îndreptarea răufăcătorului decât sabia sau Curtea de Justiţie. Acestea sunt necesare pentru a băga groaza în călcătorul legii, însă misionarul iubitor poate face mai mult. Adesea, inima care se împietreşte sub asprimea reproşurilor se va topi la căldura iubirii lui Hristos.” – Ellen G. White, Divina vindecare, pp. 104–106

Rezumat: Fiind creştini, suntem chemaţi să slujim nevoilor se menilor, în special celor în suferinţă, răniţi şi asupriţi. Deşi fiecare avem responsabilităţile noastre în acest domeniu, ca biserică dedi cată slujirii semenilor, noi putem fi mult mai eficienţi dacă lucrăm împreună ca familie a bisericii.

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Faptele apostolilor, capi tolul „Un martor credincios”; Lucrarea de binefacere, capitolul „Bunătatea – cheia spre inimi”.

Urmărește devoționalul video, Biblia audio, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse