Credincioși care slujesc
În profeția biblică, poporul rămășiței este identificat în Apocalipsa 12:17 ca fiind cei „care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus Hristos” (vezi și Apocalipsa 14:12). În Scriptură, aceste trăsături descriu poporul lui Dumnezeu în ultimele etape ale istoriei pământului. Dar, tot în Biblie, vedem ce face această rămășiță și, în special, cum le slujesc acești oameni semenilor lor.
2. Ce exemplu vedem la Moise? În ce se aseamănă „rămășița” cu el?
Exodul 32:1-14
1. Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis: „Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut.”
2. Aaron le-a răspuns: „Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine.”
3. Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus lui Aaron.
4. El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele! iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.”
5. Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!”
6. A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace.
7. Domnul a zis lui Moise: „Scoală şi coboară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat.
8. Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-o poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: „Israele, iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului!”
9. Domnul a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat.
10. Acum, lasă-Mă; mânia Mea are să se aprindă împotriva lor: şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare.”
11. Moise s-a rugat Domnului Dumnezeului său şi a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână tare?
12. Pentru ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi ca să-i şteargă de pe faţa pământului”? Întoarce-Te din iuţeala mâniei Tale şi lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-l faci poporului Tău.
13. Adu-Ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine însuţi: „Voi înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de care am vorbit, şi ei o vor stăpâni în veac.”
14. Şi Domnul S-a lăsat de răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.Apocalipsa 12:17
Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.
În mânia Sa față de copiii lui Israel, Dumnezeu a spus că îi va distruge și va împlini făgăduința făcută lui Avraam prin Moise și familia lui (vers. 10).
Dar Moise nu a dorit acest lucru, ci a avut îndrăzneala de a vorbi cu Dumnezeu, sugerând că, dacă El ar acționa cum amenințase că va face, aceasta L-ar pune într-o poziție nefavorabilă (vers. 11–13). Apoi a mers mai departe și s-a oferit ca înlocuitor înaintea lui Dumnezeu.
Moise a avut probleme cu acest popor prin pustie. Oamenii s-au plâns și au murmurat aproape de când au fost eliberați. Și totuși el Îi spune Domnului: „Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, șterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!” Moise propune să piardă el veșnicia pentru a-i salva. Ce exemplu de mijlocire altruistă pentru cei care nu meritau! Ce simbol frumos al planului de mântuire!
„În timp ce Moise mijlocea pentru Israel, timiditatea sa dispăru, spre a face loc unui interes profund și iubirii pentru aceia pentru care Dumnezeu lucrase prin el. Domnul i-a ascultat cererile și a împlinit rugăciunea lui neegoistă. Dumnezeu îl pusese la încercare pe slujitorul Său; pusese la probă credincioșia și iubirea lui pentru acest popor plin de greșeli și nerecunoștință, iar Moise a suportat cu noblețe această încercare. Interesul său pentru poporul Israel nu izvora dintr-un motiv egoist. Prosperitatea poporului ales al lui Dumnezeu îi era mai scumpă decât onoarea personală, mai scumpă decât privilegiul de a deveni tatăl unei națiuni puternice. Lui Dumnezeu I-a plăcut credincioșia lui, smerenia inimii sale și integritatea sa și i-a încredințat, ca unui păstor credincios, marea însărcinare de a-l duce pe Israel în Țara Făgăduinței.” – Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 319
Ce ne spune acest lucru despre cum ar trebui să ne raportăm noi, pe cât posibil, la cei greșiți din jurul nostru?
Urmărește devoționalul video, Biblia audio, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse
