Încurajare reciprocă la slujire
Chiar având cele mai bune motive şi intenţii şi crezând că sun tem de partea lui Dumnezeu şi a binelui, a lucra pentru Dumnezeu poate fi dificil şi descurajator. Tristeţea şi durerea din lumea noastră sunt reale. Acesta este unul dintre motivele pentru care avem ne voie de biserică. Isus şi ucenicii Săi reflectă cel mai bine acest model de comunitate. Rareori îi trimitea singuri şi, chiar şi atunci când se întâmpla aşa, după scurtă vreme se întâlneau din nou pentru aşi împărtăşi experienţele şi pentru aşi reînnoi curajul şi energia.
5. Versetul 25 este cel mai cunoscut din pasajul următor. Ce aduc în plus versetele anterioare în înţelegerea lui? Cum putem practic să ne încurajăm unii pe alţii „la dragoste și la fapte bune”?
Evrei 10:23-25
23. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.
24. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.
25. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.
În aproape orice misiune, cauză sau proiect, se poate realiza mult mai mult dacă se lucrează în grup, şi nu individual. Acest lucru ne aminteşte că biserica este trupul lui Hristos (Romani 12:3-6) în care toţi avem roluri diferite, dar complementare. Când fiecare face tot ce poate mai bine, dar în aşa fel încât să ne completăm unii pe alţii, putem avea încredere că, prin credinţă, viaţa şi lucrarea noastră vor avea rezultate pentru veşnicie.
Deşi rezultatele sunt importante când încercăm să facem ce este bine – rezultate privind oamenii şi vieţile lor – uneori trebuie să ne încredem în Dumnezeu pentru rezultate. Adesea, când lucrăm pen tru a uşura sărăcia, pentru ai proteja pe cei vulnerabili, pentru ai elibera pe cei asupriţi şi pentru a vorbi în numele celor care nu mai au cuvânt, observăm un progres nesemnificativ. Dar avem speranţa că noi lucrăm întro cauză mult mai măreaţă şi cu siguranţă biruitoa re: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă” (Galateni 6:9,10; Evrei 13:16).
Tocmai de aceea suntem chemaţi să ne încurajăm – literalmente, să ne inspirăm – unii pe alţii. A trăi cu credincioşie este o bucu rie, dar este greu. Dumnezeul dreptăţii şi biserica în care se aplică această dreptate (Mica 6:8) constituie cel mai mare ajutor pentru noi şi la aceasta îi invităm şi pe alţii să ia parte.
Cunoști pe cineva care lucrează sistematic pentru a alina suferința celorlalți? Cum ai putea încuraja acea persoană sau acel grup în lucrarea pe care o face?
Urmărește devoționalul video, Biblia audio, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse
