Credința nu încurajează păcatul

Una dintre principalele acuzaţii care îi erau aduse lui Pavel era aceea că Evanghelia lui, a îndreptăţirii numai prin credinţă, îi încuraja pe oameni să păcătuiască (vezi Romani 3:8; 6:1). Acuzatorii comentau că, dacă nu li se impune să ţină Legea pentru a fi acceptaţi de Dumnezeu, oamenii nu mai au de ce să se preocupe de felul în care trăiesc.

7. Cum răspunde Pavel acuzaţiei că doctrina îndreptăţirii numai prin credinţă ar încuraja comportamentul păcătos? Galateni 2:17,18

Galateni 2:17,18
17 Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!
18 Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.

Pavel răspunde la învinuirile adversarilor lui printr-o negaţie categorică: „Nicidecum!” Deşi se mai întâmplă ca omul să cadă în păcat după ce s-a întors la Hristos, nu Hristos este responsabil de căderea lui. Când încalcă Legea, omul este cel care comite păcatul.

8. Cum descrie Pavel unirea lui cu Isus Hristos? Cum respinge el aici obiecţiile ridicate de adversarii săi? Galateni 2:19-21

Galateni 2:19-21
19 Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

Pavel consideră că argumentele adversarilor săi sunt absurde. Acceptarea lui Hristos prin credinţă nu este un fapt neînsemnat, nu este un joc în care Dumnezeu îl socoteşte pe un om neprihănit, chiar dacă nu există nicio schimbare în modul lui de a trăi. Dimpotrivă, a-L primi pe Hristos prin credinţă este un eveniment radical. Ea presupune unirea totală cu Hristos – o unire atât în moarte, cât şi în înviere. Spiritual vorbind, Pavel spune că noi suntem răstigniţi împreună cu Hristos şi că vechile noastre căi păcătoase, înrădăcinate în egoism, se sfârşesc (Romani 6:5-14). În momentul acela, ne despărţim total de trecutul nostru. Toate lucrurile s-au făcut noi (2 Corinteni 5:17). De asemenea, suntem înviaţi la o viaţă nouă în Hristos. Hristos cel înviat trăieşte în noi, făcându-ne cu fiecare zi tot mai asemănători cu El. Prin urmare, credinţa în El nu este un pretext pentru păcat, ci o chemare la o relaţie cu Hristos mai profundă şi mai puternică decât ar fi posibilă vreodată într-o religie bazată pe Lege.

În realitate, ce crede și cum trăiește un creștin care a înțeles corect învățătura despre neprihănirea prin credință?