Profeți și învățători mincinoși

Noi tindem să idealizăm biserica primară, să ne gândim că în ea domneau pacea și armonia deplină. Însă impresia aceasta este greşită. Încă din vremea lui Isus, credincioșii s-au confruntat cu dificultăți, iar unele dintre ele veneau din interior (de exemplu, Iuda). După cum ne arată Noul Testament, multe probleme erau create de învățăturile greșite din mijlocul lor. Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns încercările venite din afară, biserica se confrunta și cu probleme din interior. Se pare că între frații și surorile de credință nu era întotdeauna o atmosferă de pace și armonie.
În această epistolă, Petru se ocupă de câteva dintre aceste probleme.

1. Citește 2 Petru 2:1-3,10-22. Cu privire la ce lucruri avertizează Petru aici? Ce învățături greșite erau promovate în biserici?

2 Petru 2:1-3
1. În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.
2. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
3. În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.

2 Petru 2:10-22
10. mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea. Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile,
11. pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor.
12. Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor
13. şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi.
14. Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!
15. După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
16. Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei prorocului.
17. Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.
18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19. Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20. În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
22. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

În versetul 1, Petru ne dezvăluie, cel mai probabil, motivul pentru care Domnul l-a inspirat să scrie această epistolă. El îi avertiza pe credincioşi că, după cum în trecut au existat profeți mincinoși, tot la fel, în viitor, se vor ridica învățători mincinoși. Petru le aduce acestor învățători o mulțime de acuzații, de la faptul că strecurau în biserică „erezii nimicitoare” (vers. 1) și până la faptul că îi duceau în robie pe cei creduli (vers. 19). Din modul cum scrie, deducem că ereziile acestea erau un pericol real și înțelegem de ce le respinge atât de ferm. El nu era de părere că doctrina n-ar conta.

Observă atitudinea categorică a lui Petru față de aceste învățături false. Ce ne spune aceasta despre importanța adevărului? Cum ne putem proteja de încercările de a aduce în biserică doctrine eronate?