Umblarea pe apă

În perioada în care au fost cu Isus, ucenicii au văzut multe lucruri extraordinare, dar probabil că unul dintre cele mai ieşite din comun a fost evenimentul relatat în Matei 14:13-33, Marcu 6:30-52 și Ioan 6:1-21. Isus a hrănit peste cinci mii de oameni cu numai cinci pâini și doi pești. Ne întrebăm din nou: Ce s-a întâmplat în mintea ucenicilor după această minune?

3. Citește Matei 14:22-33. Ce lecții importante învățăm din această relatare?

Matei 14:22-33
22. Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor.
23. După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.
24. În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.
25. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.
26. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat.
27. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”
28. „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.”
29. „Vino!”, i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
30. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”
31. Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”
32. Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul.
33. Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

Cu ocazia hrănirii mulțimilor, ucenicii au fost martori la o minune remarcabilă: Isus avea într-adevăr control asupra naturii! Poate că această constatare l-a determinat pe Petru să îndrăznească, ba chiar să se încumete să-I facă această cerere: „Doamne (…), dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape” (Matei 14:28).

Ce impresionantă dovadă de credință!

Isus i-a recunoscut credința și i-a poruncit să vină, iar el a venit, dovadă că Petru credea. Și să nu uităm că nu a mers pe ape când marea era liniștită, ci când era agitată.

În mod obișnuit, lecția desprinsă din această relatare este să nu ne luăm privirea de la Isus. Mai există însă o lecție. Este clar că Petru a avut încredere în Isus, altminteri nu I-ar fi făcut această cerere și nici n-ar fi coborât din corabie. Cu toate acestea, după ce a făcut câțiva pași, s-a temut și, de frică, a început să se afunde.

De ce? N-ar fi fost Isus capabil să-l mențină pe Petru la suprafață, cu toată frica lui? Ba da, dar a îngăduit ca el să ajungă într-o situație în care să nu mai poată face nimic altceva decât să strige: „Doamne, scapă-mă!” (Matei 14:30). Atunci, i-a întins mâna și l-a scăpat. Faptul că „Isus a întins mâna și l-a apucat” (vers. 31), deși ar fi putut să-l mențină la suprafață fără contact fizic, l-a ajutat pe Petru să devină conștient de marea sa nevoie de a depinde de Isus.

Poate că ni se întâmplă și nouă să pornim într-o anumită situație cu multă credință, cu încredere că Domnul este puternic, dar apoi să începem să ne temem. Să ne reamintim atunci întrebarea adresată de Isus lui Petru: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Matei 14:31).

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO