Un gând de încheiere

Cel care se întreabă îngrijorat dacă nu cumva a săvârșit păcatul de neiertat poate fi sigur că nu l-a comis. Dacă l-ar fi comis, nu și-ar mai face probleme din cauza aceasta. Îngrijorarea este semnul că încă mai este receptiv la călăuzirea Duhului Sfânt. Ceea ce poate face în schimb este să-și însușească neprihănirea lui Hristos și, prinzându-se de meritele Sale, să meargă înainte prin credință și în ascultare. Numai îmbrăcat în neprihănirea Sa, „pe care o dă Dumnezeu” Însuși (Romani 10:3), poate obține pacea și asigurarea dorite.

Dumnezeu poate să ierte pe oricine, dar nu poate să-l ierte pe un om care refuză constant să vină la Isus pentru a fi iertat.

„Păcatul blasfemiei la adresa Duhului Sfânt nu constă dintr-un cuvânt sau dintr-o faptă de moment; el înseamnă opoziția fermă, hotărâtă față de adevăr și dovezi.” – Comentariile lui Ellen G. White, Comentariul biblic AZȘ, vol. 5, p. 1093

„Nimeni nu trebuie să privească la păcatul împotriva Duhului Sfânt ca la ceva misterios și nedefinit. Păcatul împotriva Spiritului Sfânt este păcatul refuzului insistent de a răspunde invitației la pocăință.” – Ibidem.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO