Sfințenia lui Dumnezeu

1. Ce motive ne dă apostolul Petru pentru a trăi o viață sfântă? 1 Petru 1:14-16

1 Petru 1:14-16
14. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.

Oamenilor le place să sublinieze iubirea lui Dumnezeu, nu sfințenia Lui. E adevărat că El este dragoste, însă, în Biblie, Numele Său este asociat cu sfințenia mai frecvent decât cu oricare alt atribut (Psalmii 89:18; Isaia 40:25; Ieremia 51:5; Ezechiel 39:7; Apocalipsa 4:8). Sfințenia înseamnă puritatea și desăvârșirea morală a naturii Sale. Înseamnă că El este cu desăvârșire bun și în El nu este nimic rău. Înseamnă că El este desăvârșit în toate celelalte atribute ale Sale. Dacă ar fi doar atotputernic, atotcunoscător și omniprezent, dar nu și sfânt în toate privințele, am avea motive să ne fie frică de El. Dar El este sfânt și avem toate motivele să-L iubim.

Psalmi 89:18
Căci Domnul este scutul nostru; Sfântul lui Israel este Împăratul nostru.

Isaia 40:25
„Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el? – zice Cel Sfânt.

Ieremia 51:5
Căci Israelul şi Iuda nu sunt părăsiţi de Dumnezeul lor, de Domnul oştirilor, şi ţara haldeilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel.”

Ezechiel 39:7
Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfânt în mijlocul poporului Meu, Israel, şi nu-i voi mai lăsa să-Mi pângărească Numele Meu cel sfânt; ci vor şti neamurile că Eu sunt Domnul, Sfântul lui Israel!

Apocalipsa 4:8
Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ziceau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!”

Puterea Sa este sfântă. Îndurarea Sa, înțelepciunea Sa și dragostea Sa sunt sfinte. În acest sens, sfințenia este cuvântul cel mai intim legat de Divinitate pentru că are de-a face cu însăși natura Sa. Negarea purității Sale este mai gravă probabil decât negarea existenței Sale, întrucât cea dintâi Îl prezintă ca pe un Dumnezeu care nu poate fi iubit, detestabil chiar.

Dumnezeu este sfânt în sensul că El este separat de păcat și dedicat cu totul căutării binelui pe care îl întruchipează. Sfințenia denotă o calitate relațională, dar şi una morală. Ea cuprinde separarea de păcat și dedicarea completă spre slava Domnului. În Isaia 6:3 și Apocalipsa 4:8, Dumnezeu este numit „sfânt, sfânt, sfânt”.

Când doreau să sublinieze un lucru important și să atragă atenția cititorilor, scriitorii biblici apelau la repetiție. Isus le-a atras atenția ascultătorilor Săi asupra unor declarații importante prin repetarea cuvântului „adevărat, adevărat” (Ioan 5:24; 6:47 etc.) sau prin repetarea numelui celui căruia i Se adresa, „Ierusalime, Ierusalime” (Matei 23:37) sau „Marto, Marto” (Luca 10:41). Dintre toate atributele lui Dumnezeu, numai sfințenia este repetată de trei ori la rând. Înțelegem de aici că sfințenia este atributul Său cel mai de seamă. Natura Sa este sfântă. El este curat și bun.

Ioan 5:24
Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.

Ioan 6:47
Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.

Matei 23:37
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!

Luca 10:41
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,

Cum te-ai simți dacă Dumnezeul atotputernic și creator n-ar fi şi sfânt și iubitor? De ce ar trebui să-I fii recunoscător?