Caracterul iraţional al răului

Toţi aceşti patru oameni care credeau în Dumnezeu, care credeau că El este drept, au ajuns într-o dilemă: Cum puteau explica situaţia lui Iov în mod raţional şi logic şi, în acelaşi timp, în concordanţă cu convingerile lor despre caracterul lui Dumnezeu?

Ellen G. White face o precizare interesantă în această privinţă: „Este imposibil să explicăm originea păcatului şi să găsim un motiv pentru existenţa lui. (…) Păcatul este un intrus, pentru a cărui existenţă nu se poate găsi niciun motiv. Este misterios, inexplicabil. A-l scuza înseamnă a-l apăra. Dacă s-ar putea găsi vreo justificare sau vreo cauză a existenţei lui, ar înceta să mai fie păcat.” – Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 405

Am putea înlocui aici cuvântul „păcat” cu un cuvânt cu sens asemănător: „rău”. Atunci pasajul ar suna aşa: „Este imposibil să explicăm originea răului şi să găsim un motiv pentru existenţa lui. (…) Răul este un intrus, pentru a cărui existenţă nu se poate găsi niciun motiv. Este misterios, inexplicabil. A-l scuza înseamnă a-l apăra. Dacă s-ar putea găsi vreo justificare sau vreo cauză a existenţei lui, ar înceta să mai fie rău.”

De obicei, când se produce o tragedie, oamenii spun că nu o pot înţelege sau că nu şi-o pot explica. Acelaşi lucru îl spune şi Iov de la bun început în plângerile lui.

Este normal să nu înţelegem, fiindcă răul nu poate fi explicat! Dacă l-am putea înţelege, dacă l-am putea explica, dacă l-am putea reprezenta printr-o schemă logică, atunci n-ar mai fi atât de rău, n-ar mai fi atât de tragic, fiindcă ar servi unui scop raţional.

Citeşte pasajul din Ezechiel 28:12-17 despre căderea lui Satana şi despre apariţia răului. Ce explicaţie este dată aici pentru căderea lui?

Ezechiel 28:12-17
12. „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe.
13. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.
14. Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.
15. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.
16. Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.
17. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.

În acest pasaj este descrisă o fiinţă perfectă, creată de un Dumnezeu perfect, aflată într-un mediu perfect. Lucifer avea un rang înalt, era plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe, era acoperit cu pietre scumpe, era „un heruvim ocrotitor” pe „muntele cel sfânt al lui Dumnezeu”. Cu toate acestea, el a devenit corupt şi a acceptat să fie dominat de rău. Există ceva mai iraţional şi mai ilogic decât răul care l-a infectat pe Lucifer?

Din ce experienţă a ta ai învăţat că răul este iraţional şi inexplicabil? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO