Elihu Îl apără pe Dumnezeu

De-a lungul secolelor, a curs multă cerneală pe tema cuvântării lui Elihu, unii considerând că dialogul ar lua, odată cu intervenţia lui, o nouă turnură. Este greu însă de demonstrat că el ar veni cu o mare noutate sau descoperire. Impresia este mai degrabă că el aduce aceleaşi argumente ca antevorbitorii lui, care s-au străduit să apere caracterul lui Dumnezeu de acuzaţia că l-ar fi tratat nedrept pe Iov.

Ce adevăruri prezintă Elihu? Ce au ele în comun cu cele prezentate de antevorbitorii lui? De ce sunt şi ele la fel de inoportune?

Iov 34:10-15
10. Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!
11. El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.
12. Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvârşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.
13. Cine L-a însărcinat să cârmuiască pământul? Cine I-a dat lumea în grija Lui?
14. Dacă nu S-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,
15. tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s-ar întoarce în ţărână.

Ce observăm la Elihu, la fel ca la antevorbitorii lui, este frica, teama că Dumnezeu nu este aşa cum şi L-a imaginat el. El vrea să creadă că Dumnezeu este bun, drept şi puternic; şi ce altceva face decât să înşire câteva adevăruri despre bunătatea, dreptatea şi puterea lui Dumnezeu?

„Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia. Nu este nici întuneric, nici umbră a morţii unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea” (Iov 34:21,22).

„Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni şi este puternic prin tăria priceperii Lui. El nu lasă pe cel rău să trăiască şi face dreptate celui nenorocit. Nu-Şi întoarce ochii de la cei fără prihană şi-i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşază pentru totdeauna ca să domnească” (Iov 36:5-7).

„Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge. De aceea, oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi” (Iov 37:23,24).

Dacă toate acestea sunt adevărate, atunci singura concluzie logică pe care o putem trage este că Iov a primit ce i se cuvenea. Ce altă explicaţie se putea găsi? Elihu încerca în felul acesta să-şi protejeze concepţia despre Dumnezeu în faţa răului atât de cumplit care se abătuse asupra unui om atât de bun ca Iov.

Ţi s-a întâmplat ca, în faţa unui eveniment sau incident, să te temi pentru credinţa ta? Cum ai reacţionat? Cum ar fi trebuit să reacţionezi? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO