Pregătirea pentru „secerişul final”

După cum s-a arătat în studiul 5, Domnul a folosit termeni din agricultură în învăţătura despre Împărăţia Sa. Agricultura nu constă dintr-o singură activitate, ci este un proces! Este un ciclu de activităţi regulate, cu etape distincte şi cu sarcini distincte de îndeplinit de oameni diferiţi şi la momente diferite. Pentru a afla care este locul nostru în procesul de pregătire a terenului, de semănare şi de recoltare a roadelor, avem nevoie să fim deschişi faţă de îndemnurile Duhului Sfânt şi faţă de providenţa lui Dumnezeu.

Citeşte Ioan 4:35-38. Ce metafore sunt folosite aici şi ce idei transmit ele?

Ioan 4:35-38
35. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriş.
36. Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.
37. Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră.”
38. Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”

Noi nu cunoaştem inima oamenilor. Nu ştim cum a lucrat Duhul Sfânt în viaţa lor. Când îi vedem, ne gândim că mai e mult până să fie gata de seceriş, când, de fapt, nu au nevoie decât de cineva care să-i îndemne să-L urmeze pe Isus. În inima şi în mintea fiecăruia se dă o luptă, iar Dumnezeu ne cheamă pe noi să-i ajutăm pe oameni să-L aleagă pe El.

Citeşte 1 Corinteni 3:6-8. Ce învăţături găsim aici pe tema lucrării cu oamenii?

1 Corinteni 3:6-8
6. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:
7. aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.
8. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.

Pavel prezintă aici, în cuvintele sale, învăţătura dată de Isus în pasajul din Ioan 4. Lucrarea cu oamenii se aseamănă cu munca unui agricultor. Nu îndeplinim toţi aceleaşi sarcini, dar fiecare avem un rol esenţial în acest proces. Fiecare este folosit de Dumnezeu la diferite activităţi, dar numai El poate converti sufletele.

Cum ne putem deprinde să fim modeşti şi mulţumiţi cu rolul pe care ni L-a încredinţat Dumnezeu în procesul de slujire a oamenilor? De ce slujirea este un privilegiu? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO