Distrugerea Ierusalimului

Citeşte Matei 24:15-22. Care este evenimentul profetizat de Mântuitorul şi cum s-a împlinit?

Matei 24:15-22
15. De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, „aşezată în Locul Sfânt” – cine citeşte să înţeleagă! –
16. atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi;
17. cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă;
18. şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina.
19. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea!
20. Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.
21. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.
22. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

În general, se consideră că expresia „urâciunea pustiirii” se referă la un fel de sacrilegiu, o desacralizare a ceea ce este sfânt. Isus vorbeşte, evident, despre distrugerea Ierusalimului, care avea să aibă loc în anul 70 d.Hr. În prezentarea făcută, Domnul Isus a amestecat elemente care ţineau de acest eveniment cu elemente care aveau să caracterizeze starea lumii înainte de a doua Sa venire. „Hristos vedea în Ierusalim simbolul unei lumi împietrite în necredinţă şi răzvrătire, grăbindu-se să primească pedepsele lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, Editura Viaţă şi Sănătate, 2011, p. 16 (22)

Şi totuşi, chiar în această situaţie, Domnul caută să-i salveze pe toţi cei care vor să fie mântuiţi. În Luca, este relatat faptul că Isus le-a spus ucenicilor să fugă înainte ca „urâciunea” să fie aşezată: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el şi cei de prin ogoare să nu intre în el. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris” (Luca 21:20-22).

Când au văzut aceste lucruri întâmplându-se, creştinii din Ierusalim au fugit din cetate aşa cum îi învăţase Isus, în timp ce majoritatea iudeilor au rămas pe loc şi au pierit. Se estimează că peste un milion de iudei au murit în timpul asediului Ierusalimului, iar în jur de nouăzeci şi şapte de mii au fost luaţi captivi. Se pare că niciun creştin nu şi-a pierdut viaţa în asediu. Locul lor de refugiu a fost Pella, o cetate de pe colinele de la est de Iordan, la vreo douăzeci şi şapte de kilometri sud de Lacul Galileei. (Vezi Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, voi. 5, p. 499.)

Ce impact are, în prezent, împlinirea acestei profeţii asupra credinţei noastre? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO