Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat.

(Matei 23:12)

A doua venire a lui Isus constituie punctul culminant al credinţei creştine. Prima Sa venire şi moartea pe cruce erau esenţiale pentru cea de-a doua. Cele două sunt inseparabil legate, dacă nu în timp, cu siguranţă în scop – răscumpărarea omenirii şi încheierea marii lupte. Prima venire este un fapt împlinit, a avut loc şi şi-a îndeplinit rostul, iar acum o aşteptăm cu dor şi cu nerăbdare pe a doua.

În această săptămână, vom studia raportul biblic din Matei 23, cu apelul final al lui Isus, adresat unora dintre conducătorii iudei, de a se pocăi şi a-L primi pe El, singura lor speranţă de mântuire. Apoi, în Matei 24, El a răspuns la întrebările referitoare la evenimentele care se vor desfăşura înainte de revenirea Sa. Aici, Mântuitorul prezintă un tablou solemn, legând distrugerea Ierusalimului de evenimentele premergătoare revenirii Sale.

Cu toate acestea, oricât de grele şi de tulburătoare vor fi acele timpuri – cu războaie, foamete, trădare – ne este dată promisiunea că-L vom „vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă” (Matei 24:30). Cu alte cuvinte, în ciuda greutăţilor şi necazurilor, avem şi motive să ne bucurăm.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO