Mustrări pentru cărturari şi farisei

Domnul fusese Cel care îi condusese pe copiii lui Israel în trecut, cu mână tare şi cu braţ puternic. Pe aripi de vultur îi scosese din Egipt şi îi adusese la Sine. „Veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel” (Exodul 19:5,6).

În vechime, când un bărbat o cerea în căsătorie pe o fată, îi oferea un pahar, ca semn al făgăduinţei unui viitor frumos alături de el. La Sinai, Dumnezeu a încheiat un astfel de legământ cu poporul Israel. Exodul 24 spune că bătrânii şi conducătorii poporului au urcat pe munte şi „au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăţia lui… Ei au văzut pe Dumnezeu, şi totuşi au mâncat şi au băut” (Exodul 24:9-11). Israel a intrat în acest legământ şi a spus: Da, vreau să trăiesc pentru totdeauna cu Tine, în ţara promisă.

Citeşte Matei 23. Care sunt lucrurile pe care li le-a reproşat Domnul Isus cărturarilor şi fariseilor? Cu ce avertizare teribilă a încheiat?

Matei 23
1. Atunci Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi,
2. a zis: „Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise.
3. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.
4. Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.
5. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi;
6. umblă după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele dintâi în sinagogi;
7. le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: „Rabi! Rabi!”
8. Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.
9. Şi „Tată” să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.
10. Să nu vă numiţi „Dascăli”; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.
11. Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.
12. Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat.
13. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.
14. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă.
15. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.
16. Vai de voi, povăţuitori orbi, care ziceţi: „Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.”
17. Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?
18. „Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.”
19. Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul, care sfinţeşte darul?
20. Deci cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;
21. cine jură pe Templu jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el;
22. şi cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
23. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
24. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare.
26. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.
27. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.
28. Tot aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
29. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi
30. şi ziceţi: „Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.”
31. Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe proroci.
32. Voi, dar, umpleţi măsura părinţilor voştri!
33. Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?
34. De aceea, iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate;
35. ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar.
36. Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta.
37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
38. Iată că vi se lasă casa pustie;
39. căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”

Matei 23 constituie ultima pledoarie stăruitoare a lui Isus pentru reconcilierea cu „aleasa Lui”, poporul Israel. Dar poporul Lui L-a părăsit. El a acceptat această decizie şi a ieşit definitiv din Casa Lui care se afla în mijlocul lor – templul. „Iată”, a spus El, „că vi se lasă casa pustie” (Matei 23:38). Când Domnul Isus a părăsit templul, acesta a rămas pustiu, gol, abandonat, ca pustia din care îi răscumpărase Domnul prima dată pe israeliţi.

O mare tranziţie în istoria mântuirii era pe cale să aibă loc, dar aceşti lideri şi cei pe care ei aveau să îi ducă în amăgire aveau să piardă mântuirea. În acelaşi timp, mulţi alţii, iudei şi, în curând, neamuri, deschişi faţă de călăuzirea Duhului Sfânt, aveau să continue marea lucrare la care fusese chemat iniţial Israel. Ei aveau să devină adevărata sămânţă a lui Avraam, „moştenitori prin făgăduinţă” (Galateni 3:29). Şi noi, astăzi, facem parte din acest popor căruia i s-a încredinţat o misiune specială.

Care dintre reproşurile pe care li le-a făcut Domnul cărturarilor şi fariseilor ţi se aplică şi ţie? Ce intenţionezi să faci în această privinţă? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO