Blestemarea smochinului

Curăţirea templului a fost un act de compasiune din partea lui Isus. Vânzarea şi cumpărarea animalelor se făcea în curtea neamurilor, iar Isus dorea ca templul, Casa Lui, să fie un loc de rugăciune şi de închinare pentru toate popoarele.

Dar curăţirea templului a fost şi un act de judecată. Preoţii care conduceau serviciile de la templu rataseră ocazia de a binecuvânta toate popoarele; ziua judecăţii lor era aproape. Dacă, după tot ce făcuse Isus pentru a-Şi arăta misiunea divină, aceşti oameni încă refuzau să-L accepte, ce altceva putea să urmeze, decât să culeagă roadele jalnicei lor alegeri?

Citeşte Matei 21:18-22. Ce legătură există între blestemarea smochinului şi curăţirea templului?

Matei 21:18-22
18. Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame.
19. A văzut un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi îndată smochinul s-a uscat.
20. Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”
21. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: „Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare”, se va face.
22. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”

Isus a blestemat smochinul ca o parabolă practică referitoare la mulţi dintre conducătorii naţiunii iudaice care secerau definitiv şi irevocabil ce semănaseră. Însă nu trebuie să uităm că această parabolă nu se referea la toţi liderii religioşi. Scriptura spune că „o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă” (Faptele 6:7). Cu toate acestea, la fel ca smochinul neroditor, nici slujirea preoţească de la templu nu aducea niciun rod şi avea să fie desfiinţată în curând.

Blestemarea smochinului şi cuvintele aspre ale lui Isus trebuie să îi fi şocat pe ucenici, care încă încercau să înveţe lecţiile compasiunii şi acceptării pe care învăţătorul li le exemplifica în întreaga Sa lucrare. Isus declarase că El a venit nu să judece lumea, ci să o mântuiască; acelaşi Isus afirmase că „Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască”. Fiecare cuvânt şi fiecare faptă din activitatea Sa pe pământ au fost dedicate recuperării omenirii căzute, au avut ca scop să-i îndrepte pe oameni către speranţa şi făgăduinţa unei vieţi noi în El. Astfel, faptul că El a acţionat şi a vorbit cu atâta asprime, cu o asemenea fermitate, i-a surprins, acesta fiind şi motivul pentru care Matei a scris că „s-au mirat” de ce făcuse El.

Presupunând că Domnul Isus ar intra astăzi în biserica ta, ce anume crezi că ar dezaproba atât de ferm cum a făcut când a fost la Templul din Ierusalim? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO