Un gând de încheiere

De-a lungul secolelor, unii oameni au adus argumente pentru „legea naturală”. Deşi apare în diferite forme, în esenţă, ideea este că putem să extragem din lumea naturală principiile morale care să ne călăuzească acţiunile. Într-un anumit sens, ca nişte creştini care credem că natura este „a doua carte” a lui Dumnezeu, putem accepta că există ceva adevăr în această afirmaţie – vezi ce spune Pavel în Romani 1:18-32 despre oamenii care au aflat despre Dumnezeu din lumea naturală. Însă nu putem uita că această lume este căzută în păcat, degradată, şi că, la rândul nostru, o privim cu o minte degradată, coruptă. Aşadar, este posibil să luăm din natură lecţii morale greşite. De exemplu, una dintre cele mai luminate minţi omeneşti din Antichitate, filosoful grec Aristotel, a susţinut sclavia pe baza înţelegerii greşite a naturii. El considera că natura descoperă două clase de oameni, dintre care una este „inferioară celeilalte […], aşa cum […] un animal îi este inferior omului”. Astfel, pentru această clasă, „o viaţă de supunere şi de sclavie este un avantaj”, lată doar unul dintre numeroasele exemple care arată că principiile, valorile şi ideile lumeşti pot să fie în conflict cu cele ale împărăţiei lui Dumnezeu – acesta fiind şi motivul pentru care, indiferent în ce mediu ne-am născut şi am crescut, avem nevoie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu pentru a lua din el valorile şi principiile morale care să ne conducă viaţa. Nimic altceva nu este, în sine, demn de încredere.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO