Speranţa reaprinsă
Apariţia lui Ioan Botezătorul a stârnit valuri de emoţie în întreaga regiune. Iată un om care se asemăna cu profetul Ilie (Matei 3:4; 2 Împăraţi 1:8). Trecuseră patru sute de ani de când nu mai vorbise un profet. Dumnezeu nu mai tăcuse niciodată atât de multă vreme. În sfârşit, El le vorbea din nou! Deci urmau să se petreacă evenimente importante.
Ce expresii referitoare la judecată şi la lucrarea lui Mesia găsim în cuvintele spuse de Ioan unora dintre cei veniţi să fie botezaţi?
Matei 3:7-12
7. Dar când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?
8. Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.
9. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
10. Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc.
11. Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.
12. Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”
Oamenii aveau convingerea că trăiau zilele din urmă. Ei il văzuseră pe Ioan venind din pustie şi îl auzeau cum îi chema să treacă pin apele Iordanului, prin botez. Aceasta ar putea trimite cu gândul la exod, numai că, de data aceasta, era vorba de cufundare în apă (şi nu de o trecere ca pe uscat) ca să fie curaţi şi pregătiţi pentru o altă Ţară a Făgăduinţei, în care conducătorul era Mesia Însuşi, Cel care avea să-i înfrângă pe romani şi avea să instaureze împărăţia veşnică prezisă de profeţi. Cam aşa gândeau cei mai mulţi.
Însă nici Ioan şi nici Isus nu conduceau o mişcare politică, ci o acţiune pentru mântuirea oamenilor. În descrierea activităţii lui Ioan, Luca citează din Isaia (Luca 3:3-6). Oamenii veneau cu grămada la Ioan – li se reaprinsese în suflet speranţa că şi ei se puteau pregăti pentru marea zi a lui Dumnezeu, care era aproape.
Iar când a venit marea zi, mulţi au fost luaţi prin surprindere, dar nu pentru că n-ar fi ştiut, ci pentru că nu înţelegeau ce spun Scripturile (Luca 24:25-27).
Au existat oameni credincioşi care au avut concepţii greşite despre prima venire a Domnului. Cum pot oamenii credincioşi din zilele sfârşitului să evite concepţiile greşite despre a doua Sa venire? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
Tocmai asta este problema: este posibil ca AZS sa avem o anumita conceptie gresita despre felul in care va veni Isus? Biserica are o anumita harta a evenimentelor. Este oare posibil ca lucrurile sa se intample altfel? Multi asteapta decretul, antihristul, construirea templului, evenimente care nici macar nu sunt amintite in Apocalipsa. Nu cumva sfarsitul va veni astfel incat sa ne ia prin surprindere? Adica totul merge, toate ok, si maine.. sfarsitul? E o interpretare.
2. Am o intrebare pt dvs: botezul lui Ioan, ce scop avea? Pentru ce ii pregatea pe oameni? Pentru intalnirea cu Isus sau pentru mantuire?
Multumesc!
Buna, Thomas, incerc un raspuns la prima ta intrebare. Mi se pare important sa ne amintim ca Isus insusi avertizeaza (in ‘epistola’ adresata „ingerului bisericii din Sardes”, adica reprezentantilor reformatiunii protestante, ca si tuturor celor ce ajung sa experimenteze imprejurarile descrise de aceasta tipologie, adica oricaruia dintre noi) ca „daca nu veghezi, voi veni ca un hot, si nu vei sti in care ceas voi veni peste tine” (Apoc.3:3), pentru ca, desi „iti merge numele ca traiesti”, de fapt, din perspectiva neprihanirii divine, „esti mort”! Surprinzatorul lor refuz ulterior al soliei advente (chintesenta sperantei crestine- revenirea lui Isus aducand sfarsitul raului si inceperea eternitatii) a demonstrat ‘spiritualitatea’ unui crestinism care se indreptateste prin reforme masurate cu centimetrul, dar parcurge cu voiosie nenumaratii kilometri seculari ai departarii fata de plinatatea credintei. Asa ca ‘urmasii’ reformatorilor protestanti au ajuns sa nadajduiasca in implinirea profetiilor sfarsitului conform interpretarilor iezuite din secolul XVI, destinate combaterii concluziei istorice protestante, aceea a identificarii antihristului in persoana episcopului de la Roma, proiectand aparitia acestuia, dupa „rapirea bisericii”, in templul ce trebuie reconstruit in Ierusalimul ‘recucerit’ de catre ‘Israel’ul reconstituit. Si, desi Apocalipsa- „Descoperirea lui Isus” prin care „sa arate robilor Sai lucrurile care au sa se intample in curand”, descrie foarte bine inclusiv aspectul acesta (caci pe aceasta harta a bisericii nu se afla trecut nici-un al treilea templu, si nici-un antichrist viitor, altul decat cel de dinainte), orice farama a afirmarii reale a vertismentelor apocaliptice este etichetata dispretuitor drept ‘conspirationism’, si ceea ce credeam ca ar fi bogata noastra cunostinta din scripturi ajunge sa fie doar „semnul” adeziunii tocmai la… modul de intelegere impus de promovatorii „fiarei”…
De ce prezentati subiectul pe fiecare zi atât de târziu? Eu obișnuiesc sa citesc dimineața, iar subiectul pe ziua respectiva il găsesc abia a doua zi.
Ne cerem scuze, ieri și azi au fost unele întruperi, le vom remedia.
În mod normal studiile sunt programate să intre pe site la ora 00.04 a zilei respective.
Vă mulțumim pentru înțelegere.