Un gând de încheiere

Noi nu ştim de ce a apărut păcatul în Lucifer. Ellen G. White ne spune că, „puţin câte puţin, Lucifer a ajuns să se complacă în dorinţa după înălţare de sine” (Patriarhi şi profeţi, Editura Viaţă şi Sănătate, 2006, p. 21; în orig., p. 35).

Faptul că păcatul a apărut într-o fiinţă desăvârşită ne vorbeşte despre realitatea voinţei libere şi a alegerii libere ca parte a guvernării lui Dumnezeu. El a creat toate fiinţele inteligente şi le-a făcut bune; le-a făcut fiinţe morale cu o natură morală bună. Nu exista în ele nicio înclinaţie spre rău. Atunci cum a apărut păcatul în Lucifer? Nu există răspuns.

Nu există nicio explicaţie pentru păcat şi nicio scuză. Dacă i s-ar putea găsi o scuză, atunci Dumnezeu ar putea fi considerat responsabilul ultim. Noi, oamenii, gândim lumea în termeni de cauză şi efect, dorim o explicaţie pentru orice. Dar păcatul nu are nicio explicaţie. Scriptura vorbeşte despre „taina păcatului”.

Lucifer nu şi-a putut justifica acţiunile, mai ales că fusese atât de favorizat de Dumnezeu. Totuşi Lucifer a devenit corupt prin folosirea abuzivă a voinţei libere şi s-a transformat din „purtător de lumină” în „adversar” (Satana). Sunt multe lucruri pe care nu le înţelegem, dar ceea ce trebuie să ne preocupe este vigilenţa faţă de darul sacru al voinţei libere şi al alegerii libere.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO