Continuarea războiului din cer
Nu ştim ce ar putea să însemne acest război din cer, ce fel de lupte au fost, ci numai că Satana şi îngerii lui au fost alungaţi de acolo. Biblia nu vorbeşte despre efectele acestui conflict în plan fizic, dar arată urmările lui spirituale pe pământ.
Ce descoperim aici despre marea luptă care a afectat întâi cerul, apoi pământul?
Apocalipsa 12:7-16
7. Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei,
8. dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer.
9. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.
10. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
11. Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.
12. De aceea, bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.”
13. Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.
14. Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustiu, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.
15. Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.
16. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură.
Ioan vorbeşte pe un ton pozitiv despre conflictul neîntrerupt dintre „pârâşul fraţilor noştri” şi cei biruitori. El îl pune în relaţie cu mântuirea şi cu venirea Împărăţiei lui Dumnezeu (Apocalipsa 12:10,11). Perspectiva aceasta pozitivă, evidenţiată în tot capitolul, constituie un aspect important al marii lupte.
Este important să ţinem cont de contextul general al capitolului 12. Fiecare dintre cele trei mari ameninţări descrise aici este urmată de o eliberare extraordinară. Ioan vede lupta dintre Hristos şi Satana, o luptă care pare total inegală.
De exemplu, un mare balaur roşu (Satana, vers. 9) este gata să înghită un copil (Isus) care tocmai se naşte. Ce prunc ar putea să supravieţuiască unei asemenea ameninţări? Totuşi Copilul supravieţuieşte şi este răpit la tronul lui Dumnezeu. Apoi, balaurul începe să o persecute pe mamă (simbol al poporului lui Dumnezeu – vers. 13). Are putere o femeie care tocmai a născut să se apere de un balaur? Dar ea scapă de el în mod miraculos (vers. 14). Şi a treia tentativă de a distruge poporul ales – balaurul varsă apă din gură ca să o înece pe femeie (vers. 15). O femeie în luptă cu puhoaiele? Însă Dumnezeu intervine şi o scapă (vers. 16).
Balaurul se îndreaptă apoi mânios către rămăşiţa seminţei femeii şi face război cu ea. Istoria ne confirmă că poporul lui Dumnezeu a fost urmărit, oprimat şi persecutat de-a lungul anilor. Dar noi stăruim prea mult pe neputinţa celor credincioşi de a purta o asemenea luptă şi de a-i supravieţui şi uităm că scena nu se încheie aici, ci continuă în Apocalipsa 14, unde se arată cum cei credincioşi stau în picioare înaintea tronului lui Dumnezeu. Aşadar, ei sunt eliberaţi!
Unde și cum putem găsi putere și curaj, când ne simțim copleșiți de forțele răului? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
