Criza din interior și amenințarea din afară

 Atunci Israel era închinat Domnului, era cele dintâi roade ale Lui; toţi cei ce mâncau din ele se făceau vinovaţi, şi venea nenorocirea peste ei, zice Domnul.

Ieremia 2:3

Dacă ar fi să alegem cel mai potrivit cuvânt pentru a descrie condiţia omului după căderea în păcat, acesta ar fi „criză”. Şi, pentru a înţelege amploarea crizei, trebuie să observăm cum a fost soluţionată: moartea lui Isus pe cruce – o soluţie extremă, pe măsura gravităţii ei.

Multe evenimente biblice s-au produs pe fondul crizei de un tip sau altul. Nici situaţia din timpul lui Ieremia nu a ieşit din acest tipar. Poporul lui Dumnezeu s-a confruntat cu multe provocări atât din interior, cât şi din afară. Din nefericire însă, criza cea mai puternică nu s-a datorat în primul rând ameninţării militare venite din partea unor puteri străine, cât situaţiei interne. Când spunem „intern” nu ne referim doar la conducere şi preoţime, corupte amândouă, ci mai ales la inimile oamenilor care erau atât de împietrite şi de afectate de păcat şi de apostazie, încât au refuzat să ia seama la avertizările trimise de Dumnezeu cu privire la dezastrul care putea fi evitat.

Este rău când comiţi un păcat, însă este şi mai rău când refuzi să renunţi la el! Situaţia este cu adevărat critică atunci!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO