[duminică, 14 decembrie] Toate s-au împlinit

 

 

1. Ce imagine Îi creează cartea Iosua lui Dumnezeu în Iosua 21:43-45? Cum se aplică aceste cuvinte nu numai la țara promisă propriu-zisă, ci și la realitatea mântuirii noastre (2 Timotei 2:11-13)?

 

Aceste versete constituie punctul culminant al cărții și rezumatul ei teologic. Ele evidențiază una dintre temele majore ale întregii cărți: credincioșia față de legământ a lui Iahve, care Se ține de promisiuni și Își îndeplinește juruințele. Această scurtă secțiune rezumă și conținutul cărții de până acum. Iosua 21:43 vorbește despre împărțirea și colonizarea țării (capitolele 13 la 21), în timp ce Iosua 21:44 se referă la victoriile obținute asupra dușmanilor și la controlul obținut asupra teritoriului (capitolele 1 la 12). Toată această retrospectivă este privită prin prisma fidelității lui Dumnezeu. Israeliții trebuie să își amintească întotdeauna că nu pot revendica niciodată victoriile asupra dușmanilor lor sau țara ca moștenire decât prin loialitatea lui Dumnezeu față de cuvântul pe care l-a rostit.

 

El a dat lui Israel „toată țara” (Iosua 21:43, subl. ad.), „i-a dat pe toți [vrăjmașii] în mâinile lor” (Iosua 21:44, subl. ad.) și, „potrivit cu tot ce le jurase” (Iosua 21:44, BTF, subl. ad.), „toate s-au împlinit” (Iosua 21:45, subl. ad.). Folosirea repetată a cuvântului kol, „tot/toată/toți/toate”, de șase ori în trei versete (Iosua 21:43-45), subliniază încă o dată adevărul că țara este darul de la Iahve, iar poporul Israel nu își poate asuma niciun merit pentru primirea ei. Domnul a fost Cel care a jurat să „dea” țara și Cel care „a dat” pe dușmanii lor în mâinile lor.

 

Toate succesele poporului Israel trebuie atribuite exclusiv inițiativei și credincioșiei lui Dumnezeu. Acest lucru este la fel de adevărat și în ceea ce privește mântuirea noastră: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8,9).

 

Într-adevăr, punând accent pe credincioșia lui Dumnezeu, Pavel a mai scris: „Adevărat este cuvântul acesta: Dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El. Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi. Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur” (2 Timotei 2:11-13).

 

Cum ne oferă credincioșia lui Dumnezeu în respectarea promisiunilor Sale încrederea că niciuna dintre aceste promisiuni referitoare la viitor nu va rămâne neîmplinită? (Vezi 1 Corinteni 10:13; 2 Corinteni 1:18-20.)

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO