Petru şi credincioşii dintre neamuri

Faptele apostolilor 2:38,39
«Pocăiţi-vă», le-a zis Petru, «şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.»

Petru a fost primul apostol care a proclamat mântuirea neamurilor. El a continuat să asigure conducerea bisericii mai mulţi ani la rând după înfiinţarea ei şi chiar după ce Pavel a devenit misionarul neamurilor prin excelenţă. Petru şi Pavel au ajutat biserica primară şi conducerea ei (formată în majoritate din iudei] să înţeleagă universalitatea Marii Trimiteri.

Petru s-a ocupat de realizarea unităţii între credincioşi, unindu-i pe convertiţii dintre neamuri, care nu aveau cunoştinţe despre legile şi tradiţiile iudaice, cu convertiţii dintre iudei, care tindeau să transforme tradiţiile în adevăruri divine absolute. Ca toţi pionierii misionari, Petru a trebuit să facă distincţie între adevărurile divine absolute, neschimbătoare, şi tradiţiile religioase, relative, fără consecinţe majore în viaţa credinciosului, fie el iudeu sau păgân.

Astfel, când s-a adunat laolaltă biserica din Ierusalim, el a fost acela care a declarat cu privire la neamuri că Dumnezeu „n-a făcut nicio deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă” (Faptele 15:9), contribuind astfel la soluţionarea problemelor care periclitau unitatea bisericii primare.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO