Convertirea lui Corneliu (2)
Citeşte Faptele 10:1-8,23-48. Ce învăţăm despre mântuire şi mărturie din istoria acestui om convertit dintre neamuri?
Faptele 10:1-8,23-48
1. În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”.
2. Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
3. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el şi i-a zis: „Cornelie!”
4. Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.
5. Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru.
6. El găzduieşte la un om numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.”
7. Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale şi un ostaş cucernic din aceia care-i slujeau în tot timpul;
8. şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.
23. Petru deci i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit.
24. A doua zi, s-a sculat şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase.
25. Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat.
26. Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te, şi eu sunt om!”
27. Şi, vorbind cu el, a intrat în casă şi a găsit adunaţi pe mulţi.
28. „Ştiţi”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.
29. De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat; vă întreb, dar, cu ce gând aţi trimis după mine?”
30. Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare
31. şi a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.
32. Trimite, dar, la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare; când va veni el, îţi va vorbi.”
33. Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum, dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.”
34. Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
35. ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.
36. El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.
37. Ştiţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan;
38. cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
39. Noi suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn.
40. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se arate,
41. nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi.
42. Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.
43. Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”
44. Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.
45. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.
46. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:
47. „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”
48. Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.
Convertirea lui Corneliu, un ofiţer din armata romană, a fost numită „Cincizecimea neamurilor”. Este o relatare esenţială în cartea Faptele apostolilor, deoarece răspunde la întrebarea care stârnea cele mai mari dezacorduri în biserica primară: Putea un om dintre neamuri să devină creştin fără ca mai întâi să devină iudeu?
Sediul armatei romane pentru toată Iudeea, inclusiv pentru Ierusalim, era Cezareea. Corneliu era probabil unul dintre cei şase centurioni aflaţi la conducerea celor şase sute de ostaşi din cohorta „Italiana” care îşi avea baza acolo. Numele indică descendenţa sa dintr-o ilustră familie de ofiţeri romani, din care făcuse parte şi comandantul care îl învinsese pe Hannibal, un general cartaginez care devastase Roma ani la rând. Corneliu era un om temător de Dumnezeu, care se bucura de părtăşia spirituală cu familia lui, care se ruga în mod regulat şi era generos cu nevoiaşii. Dumnezeu a auzit rugăciunile lui şi a trimis la el un înger cu un mesaj special.
„Crezând că Dumnezeu este Creatorul cerului şi al pământului, Corneliu îl venera, recunoştea autoritatea Lui şi căuta sfatul Său în toate aspectele vieţii. îi era credincios lui Iehova în viaţa de familie şi în îndatoririle de serviciu. Ridicase în casa lui un altar lui Dumnezeu, întrucât nu îndrăznea să-şi aducă la îndeplinire planurile sau să-şi poarte responsabilităţile fără ajutorul lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 133
Observăm, de asemenea, reacţia lui Corneliu la întâlnirea cu Petru: s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat, un act care probabil că l-a şocat pe apostol. înţelegem de aici că acest om, deşi era cucernic şi binecuvântat de Dumnezeu, avea încă multe adevăruri de învăţat, unele chiar elementare.
Ce calităţi ale lui Corneliu ar fi bine să urmărim să dezvoltăm şi noi în viaţa noastră spirituală? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO