Un model de credinţă

Deşi era departe de a fi desăvârşit, totuşi Avraam a fost un om al lui Dumnezeu. În Biblie, şi mai ales în Noul Testament, în repetate rânduri, Avraam este dat ca exemplu de credincioşie şi de mântuire prin credinţă (vezi Geneza 15:6; Galateni 3:6).

Geneza 15:6
Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.

Galateni 3:6
Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”

Ce ni se spune despre Avraam şi despre importanța credinței pentru oricine vrea să fi misionar pentru Dumnezeu?

Evrei 11:8-19
8. Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.
9. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe.
10. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
11. Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise.
12. De aceea, dintr-un singur om, şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.
13. În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.
14. Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii.
15. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.
16. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.
17. Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!
18. El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!”
19. Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.

Ca să poată lucra prin Avraam, Domnul a trebuit mai întâi să-l convingă să-şi lase trecutul în urmă. Lecţia desprinsă de aici este evidentă pentru oricare dintre noi şi mai ales pentru aceia al căror trecut nu este în armonie cu voinţa şi cu Legea lui Dumnezeu.

Un alt fapt impresionant este acela că Avraam „a plecat fără să ştie unde se duce” (Evrei 11:8). Majoritatea misionarilor ştiu unde se duc, cel puţin în ce loc. Dar, când vreunul dintre noi face un salt uriaş în credinţă, dăruindu-şi cu totul inima lui Dumnezeu, nu ştie (cel puţin pe termen scurt) unde va ajunge (deşi pe termen lung avem o asigurare certă). Dacă am şti, nu am mai avea nevoie de atât de multă credinţă; acest „fără să ştie” este, aşadar, o condiţie necesară pentru a putea să trăim cu adevărat prin credinţă.

Evrei 11:8
Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.

O altă idee importantă este aceea că Avraam aştepta „cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (versetul 10). Avraam a păstrat în minte imaginea de ansamblu; el ştia că, indiferent cu ce se confrunta aici, indiferent de luptele şi încercările prin care trecea, în final, toate aveau să merite din plin sacrificiul.

El ştia, de asemenea, că nu era străin în „Ţara Făgăduinţei”, ci era doar unul dintre numeroşii „străini şi călători” de pe pământ (versetul 13). Lumea aceasta şi viaţa pe care o trăim aici, chiar dacă acum ni se par atât de preţioase (deocamdată asta e tot ce avem), nu sunt nici pe departe totul.

Evrei 11
10. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
13. În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.

Desigur, cel mai mare exemplu de credinţă din Vechiul Testament a fost dispoziţia lui Avraam de a-şi aduce fiul ca jertfă pe muntele Moria, la porunca lui Dumnezeu.

Ce greutăţi ai întâmpinat în viaţa ta de credinţă? Ce bucurii ai avut? Dacă ai fi ştiut ce ştii acum, ce ai fi putut face altfel? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO