Isus și Duhul Sfânt

În ochii lui Luca, un convertit dintre neamuri şi tovarăş de misiune al apostolului Pavel, viaţa Domnului Hristos pe pământ – de la întrupare până la înălţare şi până la extinderea bisericii – era o minune divină adusă la îndeplinire şi condusă de Duhul Sfânt. În viaţa lui Isus, vedem Dumnezeirea la lucru pentru răscumpărarea noastră (Luca 3:21,22). Tocmai aceasta este ideea pe care o subliniază Luca prin referirile constante la Duhul Sfânt.

Ce ne spun următoarele versete despre rolul Duhului Sfânt în venirea Domnului Hristos pe pământ, în trup omenesc?

Luca 1:35,41
35. Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
41. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.

Luca 2:25-32
25. Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.
26. Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
27. El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
28. Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29. „Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
30. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,
31. pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor,
32. lumina care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel.”

Misiunea Domnului Isus a început cu câteva referiri la Duhul Sfânt. Potrivit lui Luca, Ioan Botezătorul a prezis că Acela care avea să vină după el avea să boteze cu Duh (Luca 3:16). La botezul lui Isus, atât Tatăl, cât şi Duhul Sfânt au confirmat autenticitatea misiunii Sale de răscumpărare. Dumnezeu Tatăl a declarat din cer că Hristos era Fiul Său preaiubit, trimis să mântuiască omenirea, iar Duhul Sfânt a coborât asupra Sa în chip de porumbel (Luca 3:21,22). De atunci înainte, Isus a fost „plin de Duhul Sfânt” (Luca 4:1), pregătit să înfrunte duşmanul în pustie şi să-Şi înceapă lucrarea (Luca 4:14).

Cuvintele din deschiderea predicii pe care a ţinut-o în Nazaret erau o aplicare la Sine a profeţiei mesianice din Isaia: „Duhul Domnului este peste Mine” (vers. 18). Duhul Sfânt era tovarăşul Său nelipsit, forţa care-L întărea, o prezenţă permanentă în mijlocul urmaşilor Săi atunci când El nu avea să mai fie în mijlocul lor (Ioan 16:5-7). Pe lângă aceasta, Isus a promis că Dumnezeu avea să le dea Duhul Sfânt celor care aveau să-L ceară (Luca 11:13). Acelaşi Duh care a asigurat legătura lui Hristos cu Tatăl Său şi cu misiunea de răscumpărare avea să-i împuternicească pe ucenici pe calea credinţei. De aici şi importanţa crucială a Duhului Sfânt pentru viaţa creştină: într-adevăr, blasfemia împotriva Duhului Sfânt este cel mai grav dintre toate păcatele (Luca 12:10).

Care sunt metodele concrete prin care putem fi deschişi la călăuzirea Duhului Sfânt? Mai exact, ce putem face pentru ca alegerile noastre să nu ne Împiedice să discernem glasul Său? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO