Isus, Duhul Sfânt și rugăciunea

 „De aceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere capătă, cine caută găseşte şi celui ce bate i se deschide.”

(Luca 11:9,10)

Dintre evangheliile sinoptice, Evanghelia după Luca vorbeşte cel mai frecvent despre relaţia Domnului Isus cu Duhul Sfânt. Dacă Matei se referă la Duhul Sfânt de douăsprezece ori, iar Marcu de şase ori, Luca are şaptesprezece referiri în evanghelia sa şi cincizeci şi şapte în cartea Faptelor apostolilor. Din perspectiva lui Luca, Domnul Isus a avut o relaţie strânsă cu Duhul Sfânt pe tot parcursul lucrării Sale pe pământ, începând cu întruparea (Luca 1:35) şi încheind cu porunca prin care a pus bazele misiunii Sale globale (Luca 24:44-49). Relaţia aceasta este esenţială pentru înţelegerea lucrării Mântuitorului. De asemenea, Luca subliniază importanţa rugăciunii în viaţa şi în misiunea lui Isus. Fiind Dumnezeu deplin, egal cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Isus ne-a lăsat, în natura Sa umană, un exemplu şi în ce priveşte rugăciunea.

Iar dacă El a avut nevoie de rugăciune, cu cât mai mult avem nevoie noi!

„Fără rugăciune necontenită şi fără veghere atentă, suntem în pericolul de a deveni nepăsători şi de a ne abate de la calea cea dreaptă. Adversarul caută neîncetat să blocheze calea spre scaunul harului, ca să nu obţinem, prin cereri serioase, har şi putere pentru a ne împotrivi ispitei.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 95

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO