Ce punem în gură
Studiul IX – Trimestrul I
Miercuri,25 februarie 2015
Nu întâmplător prima ispită cu care s-au confruntat oamenii a fost legată de hrană (Geneza 3:3). Păcatul și moartea au intrat în lumea noastră în urma neascultării de porunca de a nu mânca un anumit fruct (Geneza 3:1-7; Romani 5:12). De asemenea, să nu uităm că prima menționare a vinului în Biblie apare într-un context negativ și teribil de degradant (Geneza 9:21).
Geneza 3
1 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?’ ”
2 Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3 Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi’.”
4 Atunci, şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri,
5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.
6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.
Romani 5
12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…
Geneza 9
21 A băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său.
5. Cum este descris consumul de alcool în Proverbele 23:29-35?
Proverbele 23
29 Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii?
30 Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
31 Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,
32 dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc.
33 Ochii ţi se vor uita după femeile altora şi inima îţi va vorbi prostii.
34 Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.
35 „M-a lovit…, dar nu mă doare!…M-a bătut…, dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!”
Cine nu a văzut cât de devastator poate fi alcoolul? Desigur, nu oricine bea ajunge un bețiv care doarme în șanț, însă, când au băut pentru prima dată, cei mai mulți alcoolici nu și-au imaginat nicidecum unde vor ajunge.
,,Omul care și-a făcut obiceiul de a bea băuturi amețitoare se află într-o situație disperată. El nu poate fi lămurit și convins să-și refuze această poftă. Stomacul și creierul său sunt afectate, voința sa este slăbită și apetitul său este de necontrolat. Stăpânitorul puterilor întunericului îl ține într-o robie din care nu are putere să scape.” – Comentariile Ellen G. White, CBAZȘ, vol. 3, p. 1162
6. Citește Proverbele 23:1-8. De ce ar trebui să ne controlăm apetitul?
Proverbele 23
1 Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte:
2 pune-ţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom.
3 Nu pofti mâncărurile lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare.
4 Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.
5 Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.
6 Nu mânca pâinea celui pizmaş şi nu pofti mâncărurile lui alese,
7 căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea”, îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.
8 Bucata pe care ai mâncat-o o vei vărsa şi cuvintele plăcute pe care le vei spune sunt pierdute.
Pasajul nu se referă numai la modul manierat de a mânca, ci este un avertisment special pentru cei cărora le place să mănânce și mănâncă mai mult decât trebuie (Proverbele 23:2). Metafora ,,pune-ți un cuțit în gât” este deosebit de sugestivă: ea recomandă ținerea poftei în frâu și, în plus, face aluzie la riscul excesului de hrană pentru sănătate și pentru viața însăși. Cuvântul ebraic bin tradus cu expresia ,,ia seama” transmite ideea de distingere atentă a tipurilor de alimente. Este cuvântul folosit de Solomon când a cerut înțelepciunea ca ,,să deosebească binele de rău” (1Împărați 3:9). Scriitorul inspirat nu are în vedere aici doar problema stăpânirii apetitului, ci se referă și la petrecerile și evenimentele sociale în care suntem presați să gustăm și ispitiți să poftim ,,mâncărurile… alese” de acolo (vers.3).
Gândește-te la un cunoscut al tău a cărui viață a fost distrusă de alcool. Cum ne ajută un asemenea exemplu să înțelegem de ce să nu introducem această otravă în corpurile noastre?
***********************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 27
Plecarea lui Pavel la Roma
1 După ce s-a hotărât să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva întemniţaţi i-au dat pe mâna unui sutaş al cetei de ostaşi Augusta, numit Iuliu.
2 Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh Macedoneanul din Tesalonic.
3 A doua zi, am ajuns la Sidon, şi Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi şi să fie îngrijit de ei.
4 După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice.
5 După ce am trecut marea care scaldă Cilicia şi Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia.
6 Acolo, sutaşul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, şi ne-a suit în ea.
7 Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia şi nu fără greutate am atins înălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona.
8 De abia am mers cu corabia pe marginea insulei şi am ajuns la un loc numit „Limanuri bune”, de care era aproape cetatea Lasea.
9 Trecuse destul de multă vreme şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că trecuse chiar şi „vremea postului”. De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi
10 şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre”.
11 Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corabiei decât de vorbele lui Pavel.
12 Şi fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo.
13 Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei.
14 Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon.
15 Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui.
16 Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, şi abia am putut să punem mâna pe luntre.
17 După ce au ridicat-o, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii şi, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânaţi de vânt.
18 Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie,
19 şi a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am lepădat uneltele corabiei.
20 Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.
21 Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci, Pavel s-a sculat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă.
22 Acum, vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună, pentru că niciunul din voi nu va pieri şi nu va fi altă pierdere decât a corabiei.
23 Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu şi căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte
24 şi mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea cezarului şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine’.
25 De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus.
26 Dar trebuie să dăm peste un ostrov.”
27 În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinşi încoace şi încolo cu corabia pe Marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pământ.
28 Au măsurat adâncimea apei şi au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou şi au găsit cincisprezece stânjeni.
29 De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei şi doreau să se facă ziuă.
30 Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie şi slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corabiei,
31 Pavel a zis sutaşului şi ostaşilor: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi”.
32 Atunci, ostaşii au tăiat funiile luntrii şi au lăsat-o să cadă.
33 Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toţi să mănânce şi a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi mereu de veghe şi n-aţi luat nimic de mâncare în gură.
34 De aceea, vă rog să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră şi nu vi se va pierde niciun păr din cap.”
35 După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce.
36 Toţi s-au îmbărbătat atunci şi au luat şi ei de au mâncat.
37 În corabie eram de toţi: două sute şaptezeci şi şase de suflete.
38 După ce s-au săturat, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare.
39 Când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pământul, dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, şi au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putinţă.
40 Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, şi au slăbit în acelaşi timp funiile cârmelor, apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului şi s-au îndreptat spre mal.
41 Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a înfipt corabia, şi partea dinainte a corabiei s-a împlântat şi stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor.
42 Ostaşii au fost de părere să omoare pe cei întemniţaţi, ca să nu scape vreunul prin înot.
43 Sutaşul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota, să se arunce de pe corabie în apă şi să iasă cei dintâi la pământ,
44 iar ceilalţi să se aşeze unii pe scânduri, iar alţii pe frânturi de corabie, şi aşa s-a făcut că au ajuns toţi teferi la uscat.
