Responsabilitatea noastră
Studiul IX – Trimestrul I
Joi, 26 februarie 2015
7. Ce principiu spiritual fundamental este descoperit în Ezechiel 33:8? Cum îl putem aplica în viața de zi cu zi?
Ezechiel 33
8 ‘Când zic celui rău: «Răule, vei muri negreşit!» şi tu nu-i spui ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
Cu mulți ani în urmă, într-un oraș mare, o femeiea fost atacată noaptea pe stradă. Deși a strigat după ajutor și au auzit-o mulți, nimeni nu s-a deranjat măcar să alerteze poliția. Cei mai mulți au aruncat o privire pe fereastră și apoi s-au întors la treburile lor. După un timp, strigătele femeii au încetat. Mai târziu, a fost găsită moartă, cu numeroase plăgi prin injunghiere.
Sunt oamenii care i-au auzit strigătele și nu au făcut nimic responsabili de moartea sa? A ucis-o lipsa lor de reacție, chiar dacă nu ei au fost atacatorii?
8. Citește Proverbele 24:11,12,23-28. Ce mesaj important găsim în aceste versete?
Proverbele 24
11 Izbăveşte pe cei târâţi la moarte şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi.
12 Dacă zici: „Ah! n-am ştiut!”… Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?
23 Iată ce mai spun înţelepţii: „Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.”
24 Pe cine zice celui rău: „Tu eşti bun!” îl blestemă popoarele şi-l urăsc neamurile.
25 Dar celor ce judecă drept le merge bine şi o mare binecuvântare vine peste ei.
26 Un răspuns bun este ca un sărut pe buze.
27 Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul câmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa!
28 Nu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău; ori ai vrea să înşeli cu buzele tale?
Legea lui Moise arată clar că martorii care nu spun ce au văzut și știu sunt vinovați (Leviticul 5:1). Poate că nu putem opri o infracțiune, dar, dacă păstrăm tăcerea asupra celor văzute, suntem părtași la fapta rea. Prin tăcerea noastră, devenim complici.
Leviticul 5
1 Când cineva, fiind pus sub jurământ ca martor, va păcătui nespunând ce a văzut sau ce ştie şi va cădea astfel sub vină
Pe de altă parte, dacă raportăm adevărul, dând un ,,răspuns bun” (vers.26), avem o atitudine potrivită și ne purtăm ca niște oameni responsabili. Un astfel de răspuns este comparat cu un sărut pe buze, un semn că celui care îl dă îi pasă de celălalt.
Este un lucru tragic ca un om să fie ucis pe strada ta, iar tu să păstrezi tăcerea și să nu faci nimic. Dar ce putem spune despre multe alte rele din lumea noastră: foametea, războiul, nedreptățile, rasismul, opresiunea economică? Ce responsabilități avem în aceste domenii?
*******************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 28
Trei luni în insula Malta
1 După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.
2 Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită, ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua şi se lăsase un frig mare.
3 Pavel strânsese o grămadă de mărăcini şi-i pusese pe foc; o năpârcă a ieşit afară din pricina căldurii şi s-a lipit de mâna lui.
4 Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaş, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare”.
5 Pavel a scuturat năpârca în foc şi n-a simţit niciun rău.
6 Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă niciun rău, şi-au schimbat părerea şi ziceau că este un zeu.
Vindecarea tatălui lui Publius
7 În împrejurimi erau moşiile mai-marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă, trei zile.
8 Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el şi l-a vindecat.
9 Atunci, au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela şi au fost vindecaţi.
10 Ni s-a dat mare cinste şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.
Sosirea la Roma
11 După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov şi care purta semnul Dioscurilor.
12 Am ajuns la Siracusa şi am rămas acolo trei zile.
13 De acolo, am mers înainte, pe lângă coastă şi am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole,
14 unde am dat peste nişte fraţi, care ne-au rugat să mai rămânem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma.
15 Din Roma ne-au ieşit înainte, până în „Forul lui Apiu” şi până la „Cele Trei Cârciumi”, fraţii, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a îmbărbătat.
16 Când am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei întemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit cu un ostaş care-l păzea.
Pavel propovăduieşte la Roma
17 După trei zile, Pavel a chemat pe mai-marii iudeilor şi, când s-au adunat, le-a zis: „Fraţilor, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim şi de acolo am fost dat în mâinile romanilor.
18 După ce m-au supus la cercetare, ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină vrednică de moarte.
19 Dar iudeii s-au împotrivit şi am fost silit să cer să fiu judecat de cezar, fără să am de altfel niciun gând să pârăsc neamul meu.
20 De aceea, v-am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi, căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ.”
21 Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine şi n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.
22 Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că ştim că partida aceasta pretutindeni stârneşte împotrivire.”
23 I-au hotărât o zi şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă până seara.
24 Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut.
25 Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinţii voştri,
26 când a zis: ‘Du-te la poporul acesta şi zi-i: Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.
27 Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.’
28 Să ştiţi dar că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor şi o vor asculta.”
29 Când a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.
Pavel stă şi propovăduieşte doi ani la Roma
30 Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi care veneau să-l vadă,
31 propovăduia Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.
