Nu-i invidia pe cei răi
Studiul IX – Trimestrul I
Marți, 24 februarie 2015
4. Asupra cărui lucru ne atrag atenția textele din Proverbele 23:17; 24:1,2; și 24:19,20?
Proverbele 23
17 Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul,
Proverbele 24
1 Nu pizmui pe oamenii cei răi şi nu dori să fii cu ei;
2 căci inima lor se gândeşte la prăpăd şi buzele lor vorbesc nelegiuiri.
Proverbele 24
19 Nu te mânia din pricina celor ce fac rău şi nu pizmui pe cei răi!
20 Căci cel ce face răul n-are niciun viitor şi lumina celor răi se stinge
De ce îi invidiază de regulă oamenii pe cei răi? În general nu îi invidiază pentru păcatele comise, ci mai curând pentru câștigurile imediate (bogății, succes, putere) obținute prin fapte nelegiuite.
Evident că nu toți oamenii bogați sau de succes sunt și răi, dar unii dintre ei sunt, și tocmai cu privire la ei suntem avertizați în textele acestea. Când vedem cât de ,,bine” o duc, suntem tentați să-i invidiem, îndeosebi dacă noi nu avem o situație prea bună.
Perspectiva aceasta asupra lucrurilor este însă foarte îngustă. În defenitiv, păcatul este ispititor tocmai pentru că promite o răsplată rapidă, satisfacție imediată. Ca să putem fi protejați de ispită, trebuie să extindem perspectiva dincolo de clipa prezentă, să privim dincolo de ,,câștigul” imediat al păcatului și să ne gândim la consecințele pe termen lung.
Cine nu a văzut cât de distructiv este păcatul? Niciodată nu scăpăm de consecințele lui. Poate că reușim să îl ascundem de ceilalți, astfel încât nici chiar cei apropiați să nu aibă habar ce facem (deși, mai curând sau mai târziu, își vor da seama), sau ne amăgim cu gândul că păcatele noastre nu sunt chiar atât de rele (în comparație, desigur, cu păcatele grozave ale altora!), dar, mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul, păcatul ne ajunge din urmă!
Ar trebui să urâm păcatul pentru că este păcat. Ar trebui să-l urâm pentru ceea ce ne-a făcut nouă, lumii noastre și Domnului nostru. Dacă vrem să știm care este prețul real al păcatului, să privim la Domnul Isus pe cruce. Iată care este prețul păcatului nostru! Conștientizarea acestui lucru ar trebui să fie suficientă (deși de multe ori nu este) pentru a trezi în sufletul nostru dorința de a evita păcatul și, pe cât posibil, compania celor carene duc la păcat.
Te-ai luptat vreodată cu invidia pentru succesul altuia? Care este cel mai bun remediu pentru această problemă spirituală fatală? (Vezi Efeseni 5:20)
Efeseni 5
20 Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
**********************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 26
Pavel înaintea lui Agripa
1 Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!” Pavel a întins mâna şi a început să se apere astfel:
2 „Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt pârât de iudei,
3 căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă.
4 Viaţa mea, din cele dintâi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu.
5 Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiei noastre.
6 Şi acum sunt dat în judecată, pentru nădejdea făgăduinţei pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri
7 şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această nădejde, împărate, sunt pârât eu de iudei!
8 Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morţii?
9 Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret,
10 şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la preoţii cei mai de seamă şi, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.
11 I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile străine.
12 În acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere şi învoire de la preoţii cei mai de seamă.
13 Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.
14 Am căzut cu toţii la pământ, şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş’.
15 ‘Cine eşti, Doamne?’ am răspuns eu. Şi Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti.
16 Dar scoală-te şi stai în picioare, căci M-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.
17 Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul neamurilor, la care te trimit,
18 ca să le deschizi ochii, săse întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.’
19 De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.
20 Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.
21 Iată de ce au pus iudeii mâna pe mine în Templu şi au căutat să mă omoare.
22 Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus prorocii şi Moise că are să se întâmple,
23 şi anume că Hristosul trebuie să pătimească şi că, după ce va fi Cel dintâi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi neamurilor.”
24 Pe când vorbea el astfel, ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.”
25 „Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.
26 Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ!
27 Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.”
28 Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!”
29 „Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”
Nevinovăţia lui Pavel recunoscută
30 Împăratul, dregătorul, Berenice şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei s-au sculat.
31 Şi când au plecat, ziceau unii către alţii: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare”.
32 Şi Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de cezar”.
