Nu-i invidia pe cei răi
Studiul IX – Trimestrul I
Marți, 24 februarie 2015
4. Asupra cărui lucru ne atrag atenția textele din Proverbele 23:17; 24:1,2; și 24:19,20?
Proverbele 23
17 Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul,
Proverbele 24
1 Nu pizmui pe oamenii cei răi şi nu dori să fii cu ei;
2 căci inima lor se gândeşte la prăpăd şi buzele lor vorbesc nelegiuiri.
Proverbele 24
19 Nu te mânia din pricina celor ce fac rău şi nu pizmui pe cei răi!
20 Căci cel ce face răul n-are niciun viitor şi lumina celor răi se stinge
De ce îi invidiază de regulă oamenii pe cei răi? În general nu îi invidiază pentru păcatele comise, ci mai curând pentru câștigurile imediate (bogății, succes, putere) obținute prin fapte nelegiuite.
Evident că nu toți oamenii bogați sau de succes sunt și răi, dar unii dintre ei sunt, și tocmai cu privire la ei suntem avertizați în textele acestea. Când vedem cât de ,,bine” o duc, suntem tentați să-i invidiem, îndeosebi dacă noi nu avem o situație prea bună.
Perspectiva aceasta asupra lucrurilor este însă foarte îngustă. În defenitiv, păcatul este ispititor tocmai pentru că promite o răsplată rapidă, satisfacție imediată. Ca să putem fi protejați de ispită, trebuie să extindem perspectiva dincolo de clipa prezentă, să privim dincolo de ,,câștigul” imediat al păcatului și să ne gândim la consecințele pe termen lung.
Cine nu a văzut cât de distructiv este păcatul? Niciodată nu scăpăm de consecințele lui. Poate că reușim să îl ascundem de ceilalți, astfel încât nici chiar cei apropiați să nu aibă habar ce facem (deși, mai curând sau mai târziu, își vor da seama), sau ne amăgim cu gândul că păcatele noastre nu sunt chiar atât de rele (în comparație, desigur, cu păcatele grozave ale altora!), dar, mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul, păcatul ne ajunge din urmă!
Ar trebui să urâm păcatul pentru că este păcat. Ar trebui să-l urâm pentru ceea ce ne-a făcut nouă, lumii noastre și Domnului nostru. Dacă vrem să știm care este prețul real al păcatului, să privim la Domnul Isus pe cruce. Iată care este prețul păcatului nostru! Conștientizarea acestui lucru ar trebui să fie suficientă (deși de multe ori nu este) pentru a trezi în sufletul nostru dorința de a evita păcatul și, pe cât posibil, compania celor carene duc la păcat.
Te-ai luptat vreodată cu invidia pentru succesul altuia? Care este cel mai bun remediu pentru această problemă spirituală fatală? (Vezi Efeseni 5:20)
Efeseni 5
20 Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
**********************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 26
Pavel înaintea lui Agripa
1 Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!” Pavel a întins mâna şi a început să se apere astfel:
2 „Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt pârât de iudei,
3 căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă.
4 Viaţa mea, din cele dintâi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu.
5 Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiei noastre.
6 Şi acum sunt dat în judecată, pentru nădejdea făgăduinţei pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri
7 şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această nădejde, împărate, sunt pârât eu de iudei!
8 Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morţii?
9 Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret,
10 şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la preoţii cei mai de seamă şi, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.
11 I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile străine.
12 În acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere şi învoire de la preoţii cei mai de seamă.
13 Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.
14 Am căzut cu toţii la pământ, şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş’.
15 ‘Cine eşti, Doamne?’ am răspuns eu. Şi Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti.
16 Dar scoală-te şi stai în picioare, căci M-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.
17 Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul neamurilor, la care te trimit,
18 ca să le deschizi ochii, săse întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.’
19 De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.
20 Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.
21 Iată de ce au pus iudeii mâna pe mine în Templu şi au căutat să mă omoare.
22 Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus prorocii şi Moise că are să se întâmple,
23 şi anume că Hristosul trebuie să pătimească şi că, după ce va fi Cel dintâi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi neamurilor.”
24 Pe când vorbea el astfel, ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.”
25 „Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.
26 Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ!
27 Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.”
28 Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!”
29 „Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”
Nevinovăţia lui Pavel recunoscută
30 Împăratul, dregătorul, Berenice şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei s-au sculat.
31 Şi când au plecat, ziceau unii către alţii: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare”.
32 Şi Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de cezar”.
„Nu pizmui pe oamenii cei răi şi nu dori să fii cu ei;
căci inima lor se gândeşte la prăpăd şi buzele lor vorbesc nelegiuiri.”
Am descoperit de curand- in sfarsit!- cat de determinanta poate fi cunostinta adevarului, si totusi cat de neglijata, ascunsa, sau chiar blocata este calea spre adevarul autentic! Caci daca „fiii luminii” se impiedica in blazonul umilintei, „fiii veacului acestuia sunt mai intelepti” in ochii „semenilor lor” (Luca.16:8). Asa ca Adevarul trebuie intotdeauna sa se justifice doar prin Sine Insusi. Totusi, ca lui Ioan inaintea primei veniri, ne este pastrata chemarea de a pregati calea Lui.
Trebuie sa recunoastem ca s-a reusit prea putin in ce priveste biruinta asupra curiozitatii pacatoase, in legatura cu ‘pomul oprit’ al „poftei carnii, poftei ochilor si laudarosiei vietii” lumii profane, asa ca „pizma rea” a ramas pana astazi una din slabiciunile greu tratabile ale poporului sfant. Asta si pentru ca, iubind mult prea putin neprihanirea, nu uram indeajuns nelegiurea, si ca urmare nu suntem inclinati sa credem ca raul ‘e chiar atat de negru’! Totusi „Revelatia” descoperita „ucenicului iubit” afirma ca „a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” (Ap.11:18), declarand ca inclinatia spre „prapad” a devenit ‘planetara’ si implacabila (cu singura exceptie… a interventiei divine).
In urma „loviturii de moarte” protestante din sec.XVI ce a culminat cu deplina surclasare a religiilor seculare- asta pana acum 50 de ani cand „rana de moarte se vindecase”, „steaua care cazuse din cer pe pamant” a facut sa iasa mai intai, in timpul „trambitei a cincea”, „un fum … din Adanc”, care, „intunecand soarele si vazduhul”, facand deci pe „cei ce au ochi… sa nu vada”, s-au dovedit a fi invataturi oculte menite sa dezvolte artele manipularii pentru redobandirea dreptului de „cap” de fiara stapanitoare. Acest neinteles demers, evident vrajmas poporului sfintilor, a avut un nespus de mare succes, din moment ce cap.17 al Revelatiei arata cum in vremea noastra aceste doctrine secrete s-au materializat intr-o „fiara” (organizatie politica) mondiala, calarita de „femeia” pecetluita „tainic” pe frunte ca „Babilonul” cazut al intreitei solii. Si desi taina (ocultismul) prin care isi exercita dominatia o face neinteles de respectabila si admirata, acceptarea deliberata a semnului pretinsei ei autoritati, prin care „s-a inaltat pana la Capetenia ostirii, i-a smuls jertfa necurmata si i-a surpat locul Locasului Sau celui Sfant (Dan.8:11), nu poate fi decat vinovata si va pedepsita aducand sfarsitul harului (avertismentul ingerului al treilea).
Intre nenumaratele organizatii si societati secrete ce se trag (toate) din Loyola si, luptand sa combata suflul reformatiunii ceresti, isi intind tot mai mult influentele neintelese inspre acapararea oricarui control si dominari pamantesti, cei mai prolifici au fost ‘illuminatii’ si ‘francmasonii’. Intre comunicatele iesite la iveala din corespondenta dintre un francmason de varf, deci ‘initiat’, cunoscand, implementand si manipuland secretele ascunse chiar si francmasonilor de grad inferior (Albert Pike- care a scris manualul ‘Ritului Scotian’), si un general iezuit si totodata cap al illuministilor (E. Mazzini), se aflau si inscrisuri (intre care unul- datat din 1781!- a fost din greseala expus la Brittish Museum pana prin anii 80, cand ‘a disparut’), cu planuri despre un prim razboi mondial cu scopul de „a infrange puterile tarilor Rusiei si a institui un stat comunist ateu”, un al doilea care ” sa consolideze comunismul in antiteza fata de cultura iudeo-crestina si sa faca posibila aparitia unui stat sionist in Israel”, iar mai tarziu… un al treilea, „care sa implice iudaismul si islamul si sa se raspandeasca la nivel international” (planuri foarte exact implinite, nu?)!
Putini iau in serios inchinarea solara pagana a ‘druizilor’ moderni in Anglia, la Stonehenge. Dar prolificii constructori masoni au ridicat o replica relativ moderna si in America, un monument impresionant numit „Pietrele calauzitoare din Georgia, Elbert County”, pe care, gravate in 8 limbi diferite, se afla ’10 porunci’ de ‘calauzire a umanitatii’. Prima dintre aceste ‘adanci’ principii de inteleapta guvernare pretinde mentinerea populatiei mondiale la… sub cinci sute de milioane de persoane! Si restul de pana la sapte milliarde de acum?! In 1988, Printul Philip al Angliei, figura publica moderna de mare prestigiu, dar si el initiat al misterelor religiilor universale, a declarat fiind inregistrat fara voia lui: „In caz ca ma reincarnez, as vrea sa revin ca un virus mortal, ca sa pot contribui cu ceva la rezolvarea suprapopularii”!
Providenta cereasca face ca, chiar si in vremelnicia existentei prezente, cate ceva din „tot ce este ascuns” despre extinderea ajunsa la apogeu a virulentei raului timpurilor moderne, sa fie scos la lumina, suficient cat sa trezeasca necesara groaza de pacat, cam adormita de ceva vreme… Insa si constiinta si constienta noastra trebuie sa fie active, si sa intelegem ca asa cum „cine este credincios in lucrurile mici, este si in cele mari”, tot astfel „un singur pacatos nimiceste mult bine”, „vulpile mici strica viile noastre”, si „mustele moarte strica si acresc undelemnul negustorului de miresme”. De aceea, deci, ni se spune: ” Nu pizmui pe oamenii cei răi şi nu dori să fii cu ei; căci inima lor se gândeşte la prăpăd şi buzele lor vorbesc nelegiuiri”.