Din nou, despre vorbire
Studiul VII – Trimestrul I
Marți, 10 februarie 2015
5. Citește Proverbele 18. Dintre temele variate prezentate aici, concentrează-te pe ceea ce se spune despre cuvintele noastre. Ce concepte importante despre ce spunem sau nu spunem găsim aici?
Proverbele 18
1 Cel ursuz caută ce-i place lui, se supără de orice lucru bun.
2 Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el.
3 Când vine cel rău, vine şi dispreţul şi, odată cu ruşinea, vine şi ocara.
4 Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci; izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge întruna.
5 Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată.
6 Vorbele nebunului aduc ceartă şi gura lui înjură până stârneşte lovituri.
7 Gura nebunului îi aduce pieirea şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet.
8 Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor.
9 Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte.
10 Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost.
11 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt.
12 Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei.
13 Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie şi îşi trage ruşinea.
14 Duhul omului îl sprijină la boală. Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?
15 O inimă pricepută dobândeşte ştiinţa şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.
16 Darurile unui om îi fac loc şi-i deschid intrarea înaintea celor mari.
17 Cel care vorbeşte întâi în pricina lui pare că are dreptate, dar vine celălalt şi-l ia la cercetare.
18 Sorţul pune capăt neînţelegerilor şi hotărăşte între cei puternici.
19 Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti.
20 Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură.
21 Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte îi va mânca roadele.
22 Cine găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul.
23 Săracul vorbeşte rugându-se, dar bogatul răspunde cu asprime.
24 Cine îşi face mulţi prieteni îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.
Suntem puși încă o dată în fața realității cuvintelor și a puterii lor. De data aceasta aflăm că nebunii își folosesc gura spre pieirea lor. Versetul 13 este foarte edificator. Cât de ușor ne apucăm să vorbim înainte de a fi ascultat cu atenție și de a fi înțeles ce ni s-a spus! De câte ori nu ne-am fi scutit, pe noi și pe alții, de multe necazuri, dacă am fi știut să ascultăm cu atenție înainte de a reacționa! Există uneori situații în care tăcerea este cea mai potrivită reacție.
6. Cu ce sunt comparate cuvintele înțelepților? Proverbele 18:4
Proverbele 18
4 Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci; izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge întruna.
În cartea Proverbele, imaginea unor ,,ape adânci” este utilizată în sens pozitiv, pentru a ilustra înțelepciunea (Proverbele 20:5). Ea transmite ideea de liniște, dar și de profunzime și de bogăție. Înțelepții nu sunt superficiali. Ei scot cuvintele din adâncimile meditației și ale experienței personale. Ideile lor profunde și puterea lor de pătrundere ne lasă uneori muți de uimire.
Proverbele 20
5 Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele.
7. Citește Proverbele 18:21. La ce se referă acest text?
Proverbele 18
21 Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte îi va mânca roadele.
Se reia aici o idee amintită anterior: cuvintele noastre au o influență extraordinară și pot schimba lucrurile în bine sau în rău, pot duce la viață sau la moarte. Să fim așadar atenți ce facem cu acest instrument puternic!
Gândește-te la o situație în care cuvintele cuiva te-au rănit foarte tare. Ce ai învățat din această experiență despre puterea cuvintelor? Ce ai învățat despre nevoia de a fi prudent când deschizi gura să spui ceva?
************************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 12
Petru izbăvit din temniţă
1 Cam pe aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască,
2 şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3 Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. (Erau zilele Praznicului Azimilor.)
4 După ce l-a prins şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşte să-l scoată înaintea norodului.
5 Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
6 În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri, şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.
7 Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.
8 Apoi, îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintele”. Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină, şi vino după mine”.
9 Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.
10 După ce au trecut de straja întâi şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el.
11 Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu”.
12 După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau.
13 A bătut la uşa care dădea în pridvor, şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.
14 A cunoscut glasul lui Petru şi, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.
15 „Eşti nebună!” i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui”.
16 Petru însă bătea mereu. Au deschis şi au rămas încremeniţi când l-au văzut.
17 Petru le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor”. Apoi a ieşit şi s-a dus într-alt loc.
18 Când s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a făcut Petru.
19 Irod, după ce l-a căutat în toate părţile şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori şi a poruncit să-i omoare. În urmă, s-a pogorât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.
Moartea lui Irod
20 Irod era foarte mâniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gând la el şi, după ce au câştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara lor se hrănea din ţara împăratului.
21 Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc şi le vorbea.
22 Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!”
23 Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi.
24 Însă Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea.
25 Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând cu ei pe Ioan, zis şi Marcu.
