Aceeași situație, două opinii
Studiul VII – Trimestrul I
Miercuri, 11 februarie 2015
8. De ce nu are nevoie nebunul de timp pentru a-și forma o opinie? Proverbele 18:2
Proverbele 18
2 Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el.
Nebunii sunt atât de siguri pe ei înșiși și atât de dornici să-și exprime opiniile, încât nu sunt interesați să învețe de la alții. Ei au mintea închisă și gura deschisă, o combinație care le este fatală. Cât de atenți trebuie să fim ca să nu facem același lucru, mai ales când suntem siguri că avem dreptate!
De câte ori nu ni s-a întâmplat să fim fermi convinși că un lucru este așa cum îl știm noi și să descoperim mai târziu că nu am avut dreptate! Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să avem opinii ferme, ci doar că avem nevoie de smerenie, de convingerea că niciunul dintre noi nu deține răspunsurile la toate problemele și că, până și atunci când avem dreptate, de regulă, adevărul este mai profund și mai nuanțat decât putem să apreciem sau să înțelegem noi.
9. Ce idee importantă este transmisă în Proverbele 18:17?
Proverbele 18
17 Cel care vorbeşte întâi în pricina lui pare că are dreptate, dar vine celălalt şi-l ia la cercetare.
Numai Dumnezeu nu are nevoie de o a doua opinie, deoarece El o deține deja prin natura Sa, fiindcă ochii Lui sunt pretutindeni (Proverbele 15:3). Dumnezeu are capacitatea de a vedea toate fațetele unei probleme. Spre deosebire de El, în general, noi avem o perspectivă foarte îngustă asupra lucrurilor, perspectivă care tinde să se îngusteze tot mai mult dacă ne cramponăm de o idee mai ales în chestiuni pe care le considerăm importante.
Proverbele 15
3 Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei bun
După cum se știe, există întotdeauna cel puțin două puncte de vedere asupra oricărei chestiuni și, cu cât obținem mai multe informații, cu atât vom reuși să ne formăm o concepție mai corectă asupra ei.
Gândește-te la o situație în care ai fost absolut sigur de ceva, poate de o idee pe care ai susținut-o toată viața, pentru ca, mai târziu, să constați că te-ai înșelat. Ce îți spune această experiență despre nevoia de a accepta ideea că e posibil să te înșeli cu privire la un lucru pe care acum îl susții cu înflăcărare?
************************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 13
Barnaba şi Saul. Elima
1 În Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul.
2 Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat”.
3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.
4 Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
5 Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.
6 După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus,
7 care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
8 Dar Elima, vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă.
9 Atunci, Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el
10 şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?
11 Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână.
12 Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.
Pavel în Perga şi în Antiohia Pisidiei
13 Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim.
14 Din Perga, şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă şi au şezut jos.
15 După citirea Legii şi a Prorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt de îndemn pentru norod, vorbiţi”.
16 Pavel s-a sculat, a făcut semn cu mâna şi a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi!
17 Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta, în timpul şederii lui în ţara Egiptului, şi l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic.
18 Timp de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie.
19 Şi, după ce a nimicit şapte popoare în Ţara Canaanului, le-a dat de moştenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani.
20 După aceste lucruri le-a dat judecători, până la prorocul Samuel.
21 Ei au cerut atunci un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin,
22 apoi l-a înlăturat şi le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele’.
23 Din sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor, care este Isus.
24 Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel.
25 Şi Ioan, când era la sfârşitul însărcinării lui, zicea: ‘Cine credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor.’
26 Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri.
27 Căci locuitorii din Ierusalim şi mai-marii lor n-au cunoscut pe Isus şi, prin faptul că L-au osândit, au împlinit cuvintele prorocilor, care se citesc în fiecare Sabat.
28 Măcar că n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi ei au cerut lui Pilat să-L omoare.
29 Şi, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt.
30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
31 El S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din Galileea la Ierusalim şi care, acum, sunt martorii Lui înaintea norodului.
32 Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri,
33 Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut’.
34 Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: ‘Vă voi împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David’.
35 De aceea mai zice şi în alt psalm: ‘Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea’.
36 Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea.
37 Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea.
38 Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor,
39 şi oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.
40 Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în proroci:
41 ‘Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi, căci în zilele voastre am să fac o lucrare, pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva’.”
Prigonirea iudeilor
42 Când au ieşit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.
43 Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu.
44 În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
45 Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel şi-l batjocoreau.
46 Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă, dar, fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre neamuri.
47 Căci aşa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului’.”
48 Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut.
49 Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara.
50 Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor.
51 Pavel şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia,
52 în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.
