miercuri, 5 februarie 2014
0

Valoarea fiinţei umane

 

Studiul VI – Trimestrul I

Miercuri , 5 februarie 2014

 

Într-o ocazie, un evanghelist s-a arătat foarte fericit (şi probabil că s-a lăudat) pentru faptul că la prezentările susţinute de el participaseră persoane de calitate, din clasa înaltă. (Să sperăm s-ar fi bucurat în aceeaşi măsură şi de participarea oamenilor „simpli”!)

La Domnul Hristos nu existau deosebiri de clasă – pentru El, niciun om nu era „obişnuit”, ci fiecare era o excepţie. Metodele întrebuinţate de El pentru a ajunge la mase erau ilustraţiile simple şi o vorbire clară. Niciun gest al Său nu lăsa să se înţeleagă că n-ar fi fost interesat de vreo fiinţă umană. Asemenea Lui, formatorii de ucenici de astăzi trebuie să fie atenţi în lucrarea lor cu oamenii ca să nu dea impresia că îi preţuiesc mai mult pe unii şi mai puţin pe alţii.

4. Citeşte Luca 12:6,7; 13:1-5; Matei 6:25-30. Ce ne spun aceste pasaje biblice despre valoarea unui om? Este uşor să aderăm la nivel declarativ la aceste adevăruri, dar ne facem cumva vinovaţi de alimentarea în taină a acelor diferenţieri artificiale care au fost eradicate la Golgota?

Luca 12

6. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
7. Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

Luca 13

1. În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
2. „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel?
3. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
4. Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim?
5. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

Matei 6

25. De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?
26. Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
27. Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?
28. Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;
29. totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
30. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?

Pe atunci, păsările care se vindeau cel mai ieftin pe piaţă erau vrăbiile. O pereche de vrăbii costa un assarion – la data aceea, cea mai mică monedă de aramă, atât ca dimensiuni, cât şi ca valoare. Textul biblic ne spune însă că nici măcar o vrabie nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

Dacă vrăbiile sunt atât de importante, atunci ce valoare au oamenii pentru care a murit Hristos? Jertfa de pe cruce a fost pentru noi, nu pentru păsări. Ea este o dovadă despre „valoarea infinită” (ca să împrumutăm o expresie utilizată frecvent de Ellen G. White) a fiecărei fiinţe umane, indiferent de statutul ei social, un statut stabilit de altfel în funcţie de nişte concepţii şi nişte criterii care în cer nu au nicio noimă sau chiar sunt contrare principiilor cerului.

Ellen G. White scria că „Hristos ar fi murit pentru un singur suflet, pentru ca acel singur suflet să poată trăi de-a lungul veşniciei” (Mărturii, vol. 8, p. 73). Pentru un singur suflet! Meditează la implicaţiile acestei idei impresionante. Ce influenţă ar trebui să aibă acest gând asupra concepţiei noastre despre oameni şi, totodată, asupra concepţiei despre noi înşine?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Eclesiastul 1

 
1. Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
2. O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
3. Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
4. Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.
5. Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
6. Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri.
7. Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.
8. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
9. Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
10. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
11. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.
12. Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
13. Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
14. Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!
15. Ce este strâmb nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
16. Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.
17. Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.
18. Căci unde este multă înţelepciune este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO