Parabola constructorului înţelept

 

Studiul II – Trimestrul I

Luni , 6 ianuarie 2014

 

 

 2. Cum ne ajută pilda din Matei 7:24-27 să înţelegem ucenicia creştină? De ce apelează Isus la acest exemplu în dorinţa de a transmite acest adevăr crucial?

Matei 7

24. De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.

25. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.

26. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip.

27. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”

În societatea modernă, cititul, scrisul şi socotitul sunt considerate nişte deprinderi absolut fireşti. Există totuşi, chiar şi în vremea noastră, destui oameni care nu au aceste deprinderi elementare. În lumea antică, ele constituiau mai degrabă excepţia decât regula. Clasele conducătoare, cărturarii (scribii) acumulau putere datorită acestor abilităţi. Într-o atare situaţie, Isus Şi-a exprimat mesajele într-o formă în care oamenii obişnuiţi, neînvăţaţi, să le poată înţelege (evident că şi oamenii cu carte le puteau înţelege).

Înainte ca Gutenberg să inventeze tiparul, în cele mai multe zone din lume, cărţile erau copiate de mână, ceea ce necesita foarte mult timp. În plus, relativ puţini oameni îşi puteau permite să achiziţioneze astfel de cărţi. De aceea, comunicarea orală – prin povestiri, parabole şi alte mijloace asemănătoare – a devenit modalitatea standard de transmitere a informaţiei.

Dumnezeu a pus mântuirea la dispoziţia tuturor oamenilor. Ne mai surprinde atunci faptul că Domnul Hristos a ales acele forme de comunicare prin care putea ajunge la cel mai mare număr de oameni? Tradiţia orală, transmisă de la o generaţie la alta prin povestiri simple, a devenit în acest fel instrumentul de răspândire a veştii bune.

3.Ce putem învăţa din ilustraţiile din Luca 14:27-33? Cum ne ajută metaforele utilizate aici să înţelegem mai bine ucenicia?

Luca 14

27. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.

28. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?

29. Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el

30. şi să zică: „Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi.”

31. Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

32. Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.

33. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.

Construirea unei clădiri nu se poate face fără o pregătire prealabilă. Estimarea costurilor de construcţie se face cu mult timp înainte de începerea lucrului. Tot la fel, nici ucenicia nu poate începe fără o pregătire. Înmulţirea pâinilor, vindecările spectaculoase şi succesul aparent i-ar fi putut face pe posibilii ucenici să presupună că este uşor să-L urmezi pe Isus. Însă Domnul Hristos îi încurajează pe ascultătorii Săi să ia în calcul toate aspectele. Sacrificiul de sine, suferinţa, umilinţa şi respingerea erau un preţ destul de mare de plătit. Observăm şi de data aceasta că Isus a ales să-Şi transmită mesajul folosind un limbaj metaforic şi nu o listă cu dezavantaje şi obstacole tipice.

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Pildele sau Proverbele lui Solomon 2

 

1. Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,

2. dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;

3. dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere,

4. dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară,

5. atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

6. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.

7. El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.

8. Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.

9. Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine.

10. Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;

11. chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,

12. ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;

13. de cei ce părăsesc cărările adevărate ca să umble pe drumuri întunecoase;

14. care se bucură să facă răul şi îşi pun plăcerea în răutate,

15. care umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite;

16. ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează vorbe ademenitoare,

17. care părăseşte pe bărbatul tinereţii ei şi uită legământul Dumnezeului ei.

18. Căci casa ei coboară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:

19. niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce şi nu mai găseşte cărările vieţii.

20. De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine şi să ţii cărările celor neprihăniţi!

21. Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea;

22. dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO