Locaşul mântuirii

 

Studiul 1 – Trimestrul IV

Joi , 3 octombrie 2013

 

6. Ce lucrare îndeplineşte Domnul Isus Hristos înaintea tronului lui Dumnezeu? Evrei 8:1,2

Evrei 8

1. Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri,

2. ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului Cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.

Cartea Evrei ne învaţă că Hristos slujeşte în sanctuarul ceresc în calitate de Mare-Preot al nostru. Scopul acestei lucrări este mântuirea noastră, întrucât El Se înfăţişează „pentru noi, înaintea lui Dumnezeu” (Evrei 9:24). El simte cu noi şi ne asigură că nu vom fi respinşi şi că vom primi îndurare şi har (Evrei 4:15,16) în virtutea jertfei Sale pentru noi. La fel ca sanctuarul pământesc, sanctuarul ceresc este locul unde se face „ispăşire” (sau răscumpărare) pentru păcatele celor care cred (Evrei 2:17). Acelaşi Isus care a murit pentru noi slujeşte în cer „pentru noi”.

Evrei 9

24. Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.

Evrei 4

15. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

16. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

Evrei 2

17. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

7. Ce scene din sanctuar sunt descrise în Apocalipsa 1:12-20; 8:2-6; 11:19; 15:5-8?

Apocalipsa 1

12. M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi, când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur.

13. Şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur.

14. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;

15. picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.

16. În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui.

17. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă,

18. Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

19. Scrie, dar, lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele.

20. Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici; şi cele şapte sfeşnice sunt şapte biserici.

Apocalipsa 8

2. Şi am văzut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s-au dat şapte trâmbiţe.

3. Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur care este înaintea scaunului de domnie.

4. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.

5. Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi s-au stârnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pământ.

6. Şi cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să sune din ele.

Apocalipsa 11

19. Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare.

Apocalipsa 15

5. După aceea, am văzut deschizându-se în cer Templul cortului mărturiei.

6. Şi din Templu au ieşit cei şapte îngeri care ţineau cele şapte urgii. Erau îmbrăcaţi în in curat, strălucitor şi erau încinşi împrejurul pieptului cu brâie de aur.

7. Şi una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur pline de mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor.

8. Şi Templul s-a umplut de fum, din slava lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu, până se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.

În scena introductivă, din Apocalipsa 1:12-20, Domnul Hristos este înfăţişat îmbrăcat în haine preoţeşti şi stând în mijlocul celor şapte sfeşnice.

A doua scenă prezintă sala tronului din cer cu scaunul de domnie, sfeşnicele, marea, Mielul înjunghiat, sângele şi potirele de aur pline cu tămâie (cap. 4 şi 5) care fac trimitere la lucruri din sanctuar.

A treia scenă face referire la slujba neîntreruptă de mijlocire care are loc în prima încăpere a sanctuarului ceresc (cap. 8:2-6).

A patra scenă, care este de altfel şi scena centrală a cărţii, ne lasă să întrevedem chivotul legământului din a doua încăpere (cap. 11:19).

A cincea scenă expune privirilor noastre întregul sanctuar din cer (cap. 15:5-8).

A şasea scenă se distinge de toate celelalte, deoarece nu cuprinde o referire explicită la sanctuar, probabil pentru a arăta că lucrarea Domnului Hristos de acolo s-a încheiat (cap. 19:1-10).

Scena finală înfăţişează cetatea sfântă şi măreaţă care coboară „din cer” pe pământ şi despre care se spune că este „cortul lui Dumnezeu” (cap. 21:1-8).

În urma unui studiu atent, descoperim relaţia strânsă dintre aceste scene, dar şi extinderea treptată a lucrării de mântuire: de la lucrarea lui Hristos pe pământ la slujirea Sa cerească în prima şi în a doua încăpere, apoi la încheierea slujirii ca Mare-Preot şi, în final, la „cortul lui Dumnezeu” de pe Noul Pământ.

*

************

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 57

 

1. (Către mai marele cântăreţilor. „Nu nimici.” O cântare de laudă a lui David. Făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul.) Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.

2. Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.

3. El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire) Da, Dumnezeu Îşi va trimite bunătatea şi credincioşia.

4. Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi, şi a căror limbă este o sabie ascuţită.

5. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!

6. Ei întinseseră un laţ sub paşii mei; sufletul mi se încovoia, şi-mi săpaseră o groapă înainte: dar au căzut ei în ea. – (Oprire)

7. Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.

8. Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, lăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi.

9. Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.

10. Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori.

11. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO