Credinţa care dă mărturie creşte
Studiul 4 – Trimestrul III
Miercuri , 24 iulie 2013
Activitatea este o lege a vieţii. Dacă vrem să fim sănătoşi, este necesar să ne menţinem trupul în mişcare. Fiecare organ, fiecare muşchi şi fiecare ţesut este puternic şi viguros dacă este pus la lucru. Dacă neglijăm exerciţiul fizic, sistemul imunitar este afectat şi organismul devine vulnerabil în faţa bolii.
La fel se întâmplă şi pe plan spiritual: credinţa trebuie pusă la lucru prin mărturie personală. Ajungem astfel să recunoaştem adevărul cuvintelor rostite de Domnul Hristos: „Este mai ferice să dai decât să primeşti” (Faptele 20:35). Când împărtăşim cu semenii Cuvântul lui Dumnezeu, creştem spiritual. Cu cât Îl iubim mai mult, cu atât ne vom dori mai mult să vorbim despre El. Cu cât vorbim mai mult despre El, cu atât Îl vom iubi mai mult. Împărtăşirea credinţei conduce la întărirea credinţei.
4. Ce învăţăm despre împărtăşirea credinţei din minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor? Ioan 6:1-11
Ioan 6
1. După aceea Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. 2. O mare gloată mergea după El pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3. Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi. 4. Paştile, praznicul iudeilor, era aproape. 5. Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?” 6. Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă. 7. Filip I-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.” 8. Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: 9. „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?” 10. Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii. 11. Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.Cu cât oferim mai mult din credinţa noastră, cu atât ea se înmulţeşte. Această lege a înmulţirii este principiul divin al vieţii spirituale: dacă dai, creşti, iar dacă ţii pentru tine, te ofileşti. Isus ne dă credinţă mai multă pe măsură ce o împărtăşim cu ceilalţi, chiar dacă la început ea este mică de tot. Când o împărtăşim cu oamenii înfometaţi spiritual din jurul nostru, Pâinea vieţii se înmulţeşte în mâinile noastre şi ajungem să avem mai multă decât am avut înainte de a începe să oferim.
Domnul Isus a pornit de la cinci pâini şi doi peşti. Totuşi, la sfârşitul zilei, după ce mulţimea formată din cinci mii de oameni a mâncat pe săturate, a rămas mai mult decât a existat la început: douăsprezece coşuri cu firimituri.
Învăţăturile pe care Domnul Isus le-a dat bisericii Sale din Noul Testament sunt pe cât de clare, pe atât de uşor de înţeles: „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi” (Matei 10:8). Mărturia personală este suflarea lină care aprinde flacăra Cincizecimii. Dacă rugăciunea şi studiul biblic nu sunt însoţite de mărturie şi de slujire, limbile de foc ale redeşteptări se sting şi tăciunii se răcesc.
Cu cât dăm mărturie mai mult, cu atât credinţa noastră este mai mare. Ce experienţe ai avut în legătură cu acest mare adevăr spiritual?
***
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Iov 28
1. Argintul are o mină de unde se scoate şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţat. 2. Fierul se scoate din pământ şi piatra se topeşte ca să dea arama. 3. Omul pune capăt întunericului, cercetează, până în ţinuturile cele mai adânci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii. 4. Sapă o fântână departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor, stă atârnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti. 5. Pământul, de unde iese pâinea, este răscolit înăuntrul lui ca de foc, 6. pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur. 7. Pasărea de pradă nu-i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o, 8. cele mai trufaşe dobitoace n-au călcat pe ea, şi leul n-a trecut niciodată pe ea. 9. Omul îşi pune mâna pe stânca de cremene şi răstoarnă munţii din rădăcină. 10. Sapă şanţuri în stânci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele. 11. Opreşte curgerea apelor şi scoate la lumină ce este ascuns. 12. Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii? 13. Omul nu-i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pământul celor vii. 14. Adâncul zice: „Nu este în mine”; şi marea zice: „Nu este la mine.” 15. Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cântărindu-se cu argint; 16. nu se cântăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir. 17. Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales. 18. Mărgeanul şi cristalul nu sunt nimic pe lângă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele. 19. Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea. 20. De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii? 21. Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului. 22. Adâncul şi moartea zic: „Noi am auzit vorbindu-se de ea.” 23. Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa. 24. Căci El vede până la marginile pământului, zăreşte totul sub ceruri. 25. Când a rânduit greutatea vântului şi când a hotărât măsura apelor, 26. când a dat legi ploii şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului, 27. atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o, i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare. 28. Apoi a zis omului: „Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.” Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
