Forţa mărturiei personale
Studiul 4 – Trimestrul III
Marti , 23 iulie 2013
Ritualul religios nu reuşeşte decât rareori să schimbe viaţa. Formalismul ne face sufletul neroditor. Prin ea însăşi, doctrina nu poate transforma inima. Forţa mărturiei credincioşilor din Noul Testament era dată de viaţa lor schimbată în mod real de Evanghelie. Ucenicii nu se prefăceau. Nu simulau credinţa. Spiritualitatea lor nu era artificială. Ei se întâlniseră personal cu Domnul Hristos şi întâlnirea aceasta îi schimbase. Ei nu mai puteau să tacă.
3. Atât în experienţa lui Pavel, cât şi în cea a lui Ioan întâlnim câteva elemente care i-au transformat în martori convingători. Care sunt aceste elemente? Faptele 22:1-14; Filipeni 3:1-7; 1 Ioan 1:1-4.
Fapte 22
1. „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!” 2. Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis: 3. „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinţilor noştri şi am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi. 4. Am prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei; 5. marele preot şi tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi. 6. Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. 7. Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” 8. „Cine eşti, Doamne?”, am răspuns eu. Şi El mi-a zis: „Eu sunt Isus din Nazaret pe care-L prigoneşti.” 9. Cei ce erau cu mine au văzut bine lumina şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. 10. Atunci am zis: „Ce să fac, Doamne?” „Scoală-te”, mi-a răspuns Domnul, „du-te în Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.” 11. „Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână şi aşa am ajuns în Damasc. 12. Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu după Lege, şi pe care toţi iudeii care locuiesc în Damasc îl vorbeau de bine. 13. El mi-a zis: „Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!” Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea şi m-am uitat la el. 14. El mi-a zis: „Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit şi să auzi cuvinte din gura Lui;Filipeni 3
1. Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos. 2. Păziţi-vă de câinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijeliţii aceia! 3. Căci cei tăiaţi împrejur suntem noi care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Isus şi care nu ne punem încrederea în lucrurile pământeşti. 4. Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult; 5. eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ce priveşte Legea, fariseu; 6. în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană. 7. Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.1 Ioan 1
1. Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii – 2. pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată – 3. deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. 4. Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină.Viaţa ucenicilor s-a schimbat radical la Cincizecime. Ceva din ei nu a mai fost ca înainte şi Duhul Sfânt a putut realiza ceva prin ei. El a făcut ceva pentru ei, ca să poată înfăptui ceva împreună cu ei. Duhul a început să Se reverse din cupa plină a sufletului lor pentru a-i readuce la viaţă pe cei din jurul lor.
Domnul Isus exprima această idee în următoarele cuvinte: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura” (Ioan 7:38). Rădăcina cuvântului grecesc utilizat aici pentru „a crede” este pistis. Cuvântul acesta nu înseamnă doar o convingere de suprafaţă sau asentimentul pur intelectual, ci o convingere tare ca stânca sau o încredere fermă. Pistis este credinţa dinamică şi înnoitoare în Hristos, Cel care Şi-a dat viaţa pe cruce pentru păcatele omenirii. Isus vrea să spună aici că
dragostea Lui astâmpără setea sufletului nostru şi dă pe dinafară, revărsânduse în inimile semenilor noştri.
„Mărturia noastră despre credincioşia Sa este mijlocul pe care Cerul l-a ales pentru a-L descoperi lumii pe Hristos. Noi trebuie să recunoaştem harul Său, aşa cum este făcut cunoscut prin sfinţii din vechime, dar ceea ce are într-adevăr efect este mărturia propriei experienţe. Suntem martori pentru Dumnezeu atunci când descoperim în noi lucrarea unei puteri dumnezeieşti.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 347
Mărturia cea mai convingătoare este cea dată de creştinul care Îl cunoaşte personal pe Isus. Nimic nu poate lua locul mărturiei izvorâte în mod natural din inima care este cufundată cu totul în iubirea lui Isus! În ce fel dai mărturie despre ceea ce a făcut Domnul pentru tine? Ce poţi face pentru ca mărturia ta să fie mai eficientă?
===========================================================================
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III
Iov 27
1. Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde şi a zis: 2. „Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa, 3. că atâta vreme cât voi avea suflet şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele, 4. buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat. 5. Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia. 6. Ţin să-mi scot dreptatea şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele. 7. Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău, şi potrivnicul meu ca cel nelegiuit! 8. Ce nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit; când îi taie Dumnezeu firul vieţii, când îi ia sufletul? 9. Îi ascultă Dumnezeu strigătele, când vine strâmtorarea peste el? 10. Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu? 11. Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic. 12. Dar voi le cunoaşteţi şi sunteţi de acelaşi gând; pentru ce dar vorbiţi aşa de prosteşte? 13. Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit. 14. Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie, şi odraslele lui duc lipsă de pâine. 15. Cei ce scapă din ai lui, sunt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu-i plâng. 16. Dacă strânge argint ca ţărâna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul – 17. el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele, şi de argintul lui omul fără prihană are parte. 18. Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi-o face un străjer. 19. Se culcă bogat şi moare despuiat; deschide ochii şi totul a pierit. 20. Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vârtejul. 21. Vântul de răsărit îl ia şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui. 22. Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele. 23. Oamenii bat din palme la căderea lui şi-l fluieră la plecarea din locul lui. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
