joi, 25 iulie 2013
0

Redeşteptarea, mărturia personală şi intervenţia divină

Studiul 4 – Trimestrul III

Joi , 25 iulie 2013

 

De fapt, istoria fascinantă a extinderii rapide a creştinismului la început este istoria unei biserici revigorate care a dat mărturie despre dragostea Domnului Isus. Este istoria unei biserici care a fost în mod frecvent martora intervenţiei divine. Mărturia personală era un mod de viaţă pentru primii creştini.

„Şi, în fiecare zi, în templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos” (Faptele 5:42). Persecuţia nu a făcut decât să răspândească Evanghelia şi mai mult, deoarece membrii bisericii din Ierusalim au fugit din cetate şi „mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul” (Faptele 8:4).

Una dintre intervenţiile divine cele mai remarcabile din Faptele apostolilor este relatarea întâlnirii lui Filip cu demnitarul etiopian.

5. Citeşte discuţia dintre Filip şi etiopian din Faptele 8:26-38. Ce învăţătură putem desprinde de aici despre relaţia dintre redeşteptare şi mărturia personală?

Fapte 8

26. Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu.”
27. Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine
28. se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi citea pe prorocul Isaia.
29. Duhul a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge carul acesta!”
30. Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?”
31. Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el.
32. Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura;
33. în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.”
34. Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”
35. Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus.
36. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”
37. Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”
38. A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.

„Un înger l-a călăuzit pe Filip la acela care căuta lumina şi care era gata să primească Evanghelia. Şi astăzi îngerii vor conduce paşii acelor lucrători care Îi vor îngădui Duhului Sfânt să le sfinţească limba, să le cureţe şi să le înnobileze inima. Îngerul trimis la Filip ar fi putut face singur lucrarea pentru etiopian, dar nu acesta este modul lui Dumnezeu de a lucra. Planul Său este ca oamenii să lucreze pentru semenii lor.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 109

Redeşteptarea are la bază trei elemente esenţiale: rugăciunea, studiul Cuvântului lui Dumnezeu şi mărturia personală. Atunci când credincioşii Îl caută pe Dumnezeu prin rugăciune serioasă şi sinceră, când îşi umplu mintea cu adevărurile din Cuvântul Său şi când le dau mărturie altora cu pasiune despre dragostea şi adevărul Său, Dumnezeu intervine cu putere şi deschide în mod neaşteptat uşi pentru proclamarea adevărului.

Fii onest cu tine însuţi: Ce faci atunci când ai o ocazie de a da mărturie? Eşti gata să vorbeşti sau găseşti un pretext pentru a te retrage? Ce îţi spune acest răspuns despre nevoia ta de redeşteptare şi reformă?

***

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Iov 29

1. Iov a luat din nou cuvântul în pilde şi a zis:
2. „Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
3. când candela Lui strălucea deasupra capului meu şi lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
4. Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5. când Cel Atotputernic încă era cu mine şi când copiii mei stăteau în jurul meu;
6. când mi se scăldau paşii în smântână, şi stânca vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
7. Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
8. tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.
9. Mai marii îşi opreau cuvântările şi îşi puneau mâna la gură.
10. Glasul căpeteniilor tăcea şi li se lipea limba de cerul gurii.
11. Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
12. Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul lipsit de sprijin.
13. Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
14. Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.
15. Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.
16. Celor nenorociţi le eram tată şi cercetam pricina celui necunoscut.
17. Rupeam falca celui nedrept şi-i smulgeam prada din dinţi.
18. Atunci ziceam: „În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19. Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20. Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mână.”
21. Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
22. După cuvântările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
23. Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
24. Când li se muia inima, le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25. Îmi plăcea să mă duc la ei şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO