miercuri, 17 iulie 2013
0

Redeşteptarea, credinţa şi Cuvântul

Studiul 3 – Trimestrul III

Miercuri , 17 iulie 2013

 

Vorbind despre timpul dinaintea revenirii Sale, Domnul Isus a întrebat: „Când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” (Luca 18:8). Evident, în vremea sfârşitului va exista puţină credinţă.

Dar ce este credinţa din punctul de vedere al Bibliei? Este convingerea că Dumnezeu ne va da tot ce dorim? Oare credinţa trebuie să se concentreze asupra împlinirii dorinţelor noastre? Este credinţa încrederea că, dacă Îi cerem ceva lui Dumnezeu, El ne va împlini dorinţa dacă noi credem cu putere?

De fapt, cunoaştem răspunsul la aceste întrebări, nu-i aşa?

Credinţa autentică are în centru voinţa lui Dumnezeu, nu dorinţele noastre. Ea înseamnă să ai încredere în Dumnezeu şi în făgăduinţele Sale şi să mergi înainte, pe baza Cuvântului Său. Credinţa noastră creşte pe măsură ce ascultăm Cuvântul şi îl aplicăm în viaţă (Romani 10:17; Iacov 2:17,18). Când primim învăţăturile din Cuvânt cu deschidere, credinţa noastră se întăreşte; iar când împlinim ce citim, ne pregătim să primim plinătatea puterii Duhului Sfânt.

Romani 10

17. Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

Iacov 2

17. Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.
18. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”

6. De ce unii oameni nu au mare folos din citirea Bibliei? Evrei 4:1,2

Evrei 4

1. Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.
2. Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.

Viaţa noastră spirituală este revigorată atunci când primim Cuvântului lui Dumnezeu şi cerem, prin credinţă, împlinirea lui. Însă, când citim în grabă, dintr-un simţământ de obligaţie sau datorie, beneficiile sunt prea puţine. Dimpotrivă, viaţa noastră se schimbă atunci când ne însuşim ce citim şi când permitem ca învăţăturile să ne modeleze gândirea şi viaţa.

7. Compară credinţa sutaşului roman cu cea a paraliticului din Betesda şi cu credinţa ucenicilor în timpul furtunii de pe Marea Galileei. Ce putem învăţa din fiecare experienţă? Matei 8:8-10; Ioan 5:6-9; Matei 14:29-33.

Matei 8

8. „Doamne”, a răspuns sutaşul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit.
9. Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi, şi zic unuia: „Du-te!”, şi se duce; altuia: „Vino!”, şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!”, şi-l face.”
10. Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare.

Ioan 5

6. Isus, când l-a văzut zăcând, şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”
7. „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.”
8. „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.”
9. Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.

Matei 14

29. „Vino!”, i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
30. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”
31. Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”
32. Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul.
33. Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

Pentru a avea credinţă nu este suficient să citim sau să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu. Este necesar să cerem personal împlinirea făgăduinţelor Sale şi să avem convingerea că tot ce a spus este valabil în dreptul nostru. Dumnezeu ne-a dăruit fiecăruia dintre noi o anumită măsură de credinţă (Romani 12:3). Însă, atunci când o punem la lucru, credinţa creşte.

Romani 12

3. Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.

=======================================================================

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Iov 21

1. Iov a luat cuvântul şi a zis:
2. „Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mângâiere.
3. Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.
4. Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător?
5. Priviţi-mă, miraţi-vă şi puneţi mâna la gură.
6. Când mă gândesc, mă înspăimânt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:
7. Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrânind şi sporind în putere?
8. Sămânţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc sub ochii lor.
9. În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.
10. Taurii lor sunt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.
11. Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se zbenguie în jurul lor.
12. Cântă cu sunet de tobă şi de harpă, se desfată cu sunete de caval.
13. Îşi petrec zilele în fericire şi se coboară într-o clipă în Locuinţa morţilor.
14. Şi totuşi ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.
15. Ce este Cel Atotputernic, ca să-I slujim? Ce vom câştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?”
16. Ce! Nu sunt ei în stăpânirea fericirii? – Departe de mine sfatul celor răi! –
17. Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,
18. să fie ca paiul luat de vânt, ca pleava luată de vârtej?
19. Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
20. el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mânia Celui Atotputernic.
21. Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el, când numărul lunilor i s-a împlinit?
22. Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cârmuieşte duhurile cereşti?
23. Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,
24. cu coapsele încărcate de grăsime şi măduva oaselor plină de suc.
25. Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,
26. şi amândoi adorm în ţărână, amândoi sunt mâncaţi de viermi.
27. Ştiu eu bine care sunt gândurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
28. Voi ziceţi: „Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?”
29. Dar ce! N-aţi întrebat pe călători şi nu ştiţi ce istorisesc ei?
30. Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mâniei, el scapă.
31. Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?
32. Este dus la groapă şi i se pune o strajă la mormânt.
33. Bulgării din vale îi sunt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.
34. Pentru ce dar îmi daţi mângâieri deşarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO