Creaţiunea în Noul Testament
Studiul 4
Joi , 24 ianuarie 2013
10. Citeşte Faptele 17:22-31. În ce context a fost rostită această predică? Ce temă a abordat Pavel imediat după ce a făcut introducerea? vers. 24, 25. Ce relaţie afirmă Pavel că există între Dumnezeul Creator şi fiinţele umane? vers. 26-28
Fapte 17
22. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi. 23. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu. 24. Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. 25. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. 26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, 27. ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. 28. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…” 29. Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului. 30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; 31. pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”În această situaţie, auditoriul era format cu siguranţă din cele două grupe de filosofi cunoscute sub numele de stoici şi epicurieni. Stoicii susţineau existenţa unei ordini în natura înconjurătoare, iar epicurienii o negau. Niciunii dintre ei nu Îl cunoşteau pe adevăratul Dumnezeu, iar polemicile de astăzi seamănă foarte bine cu discuţiile pe care le purtau ei.
Ceea ce trebuie să reţinem aici este faptul că, în mărturia pe care o aduce înaintea acestor gânditori şi intelectuali păgâni, Pavel merge direct la argumentul că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor şi al tuturor oamenilor. Având puţine lucruri în comun cu ei, el trece direct la punctele comune (realitatea existenţei oamenilor) şi încearcă să-şi construiască discursul pornind de la această realitate incontestabilă. Observăm aşadar, o dată în plus, faptul că tema creaţiunii este esenţială în Scriptură.
Studiază următoarele texte: Matei 19:4-6, Marcu 2:27, Luca 3:38, Ioan 1:1-3, 2 Corinteni 4:6, Evrei 4:4, Iacov 3:9, 2 Petru 3:5, Iuda 11,14. Este interesant că fiecare dintre scriitorii acestor texte face referire, direct ori indirect, la relatarea creaţiunii din Geneza, o dovadă în plus a faptului că scriitorii Bibliei au acceptat-o în unanimitate.
Matei 19
4. Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască 5. şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”? 6. Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”Marcu 2
27. Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;Luca 3
38. fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.Ioan 1
1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2. El era la început cu Dumnezeu. 3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.2 Corinteni 4
6. Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.Evrei 4
4. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.”Iacov 3
9. Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.2 Petru 3
5. Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apeiIuda 1
11. Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! 14. Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi,11. Citeşte Apocalipsa 4:11 şi 10:5,6. Ce spun fiinţele cereşti despre calitatea lui Dumnezeu de Creator?
Apocalipsa 4
11. „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”Apocalipsa 10
5. Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer 6. şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,Crearea Pământului nu a fost un accident, ci este produsul voinţei lui Dumnezeu. Al doilea pasaj din Apocalipsa conţine o trimitere clară la Exodul 20:11. La fel ca în Ioan 1:1-3, Ioan dovedeşte şi aici că este familiarizat cu istoria creaţiunii şi că are încredere în ea. Noi de ce am avea o altă atitudine?
Exodul 20
11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.Ioan 1
1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2. El era la început cu Dumnezeu. 3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
