Întoarcerea lui Timotei (1 Tesaloniceni 3:6-10)

Studiul 6

Miercuri , 8 august 2012

 

4. Timotei a fost trimis să-i încurajeze pe tesaloniceni. Ce veşti aduse de el l-au bucurat şi l-au încurajat pe Pavel? Ce lucruri observate de Timotei au fost considerate de Pavel ca fiind bune? 1 Tesaloniceni 3:6-8

1 Tesaloniceni 3

6. Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.

7. De aceea, fraţilor, în toate strâmtorările şi necazurile noastre am fost mângâiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră.

8. Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul.

Cuvintele „dar chiar acum” din versetul 6 sunt foarte semnificative. Pavel s-a aşezat numaidecât să le scrie tesalonicenilor. Imediat ce a primit veştile de la Timotei, a şi trecut la scrierea primei sale epistole către tesaloniceni.

5. Ce aflăm din 1 Tesaloniceni 3:9,10 despre viaţa de rugăciune a lui Pavel? Ce putem învăţa de aici?

1 Tesaloniceni 3

9. Cum putem noi oare să mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru?

10. Zi şi noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre.

Absenţa unor cuvinte precum întotdeauna sau necurmat (vezi 1 Tesaloniceni 1:2) ne lasă să înţelegem că bucuria şi recunoştinţa la care Pavel face referire aici au întrecut bucuria şi recunoştinţa pe care le simţea de obicei atunci când se ruga pentru tesaloniceni. Ele apar ca reacţie imediată la veştile aduse de Timotei.

1 Tesaloniceni 1

2. Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;

Ce anume mai lipsea credinţei lor (1 Tesaloniceni 3:10)? Contextul imediat nu ne oferă nicio lămurire în această privinţă. Dar contextul mai larg ne arată că preocuparea lui Pavel pentru credinţa lor era mai degrabă de ordin practic decât teologic. Capitolele 4 şi 5 ne arată că ei aveau nevoie să îşi pună viaţa în acord cu convingerile lor. Ei aveau dragoste şi credinţă, chiar erau tari în credinţă, însă, din ultima parte a epistolei, reiese că mai aveau mult de crescut.

De ce este rugăciunea atât de importantă în umblarea noastră cu Domnul? Cât timp petreci în rugăciune? Ce îţi spune răspunsul la această întrebare despre importanţa pe care o acorzi rugăciunii? Ce poţi face pentru a-ţi consolida viaţa de rugăciune?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO