Caracterul apostolilor (1 Tesaloniceni 2:3)

Studiul 5

Luni , 30 iulie 2012

 

2. Citeşte 1 Tesaloniceni 2:3. Ce afirmaţie se face aici cu privire la motivaţiile apostolilor?

1 Tesaloniceni 2

3. Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.

În lumea antică se cunoşteau foarte bine cele trei secrete prin care oamenii puteau fi convinşi să-şi schimbe ideile sau obiceiurile. Oamenii evaluează un argument ca fiind convingător în funcţie de caracterul vorbitorului (în greacă: ethos), de calitatea sau logica argumentului (logos) şi de intensitatea apelului său la emoţiile sau la preocupările ascultătorului (pathos). În 1 Tesaloniceni 2:3-6, atenţia lui Pavel se îndreaptă spre caracterul apostolilor ca element-cheie al predicării care a dus la schimbări radicale în viaţa tesalonicenilor. El face o comparaţie cu filosofii vremii, a căror predicare era în multe cazuri motivată de beneficii personale.

1 Tesaloniceni 2

3. Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.
4. Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.
5. În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei; martor este Dumnezeu.
6. N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.

În versetul 3, el aminteşte trei motivaţii rele care ar putea să stea în spatele predicării sau slujirii.

Prima este „rătăcirea”, adică o învăţătură falsă. Unii predicatori se pot entuziasma de o idee greşită. Chiar dacă sunt foarte sinceri, ei se înşală. Ei cred că le fac bine altora, dar se bazează pe nişte neadevăruri.

A doua motivaţie este „necurăţia”. Oamenii sunt atraşi de cei renumiţi pentru puterea, ideile sau realizările lor. Unele persoane publice chiar urmăresc posibilele aventuri care pot apărea odată cu câştigarea faimei.

A treia motivaţie este „viclenia”. În acest caz, vorbitorul ştie că ideile pe care le prezintă sunt greşite, dar încearcă în mod conştient să îi ducă în eroare pe oameni pentru a obţine un beneficiu.

Pavel şi Sila nu au fost motivaţi de niciunul dintre aceste lucruri. Atunci, probabil că experienţa din Filipi i-ar fi determinat să renunţe la predicare. Curajul demonstrat de ei în Tesalonic s-a datorat puterii lui Dumnezeu care lucra prin ei. Puterea cu care a pătruns Evanghelia în această cetate (vezi 1 Tesaloniceni 1:5) s-a datorat în bună parte caracterului apostolilor, pe care oamenii l-au putut întrezări în prezentările lor. Argumentele logice şi apelurile emoţionale nu ar fi fost suficiente. Dar caracterul lor era în acord cu declaraţiile lor. O astfel de atitudine are şi astăzi o putere uimitoare, la fel ca în Antichitate.

1 Tesaloniceni 1

5. În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi, am fost aşa printre voi.

Gândeşte-te la motivaţiile faptelor şi acţiunilor tale. Cât de curate sunt ele? Te bazezi cumva pe o idee greşită? Este caracterul tău pătat de viclenie şi necurăţie? Cum te poţi schimba în bine? Vezi şi Deuteronomul 10:16; Filipeni 4:13; Psalmii 51:1-10.

Deuteronomul 10

16. Să vă tăiaţi, dar, inima împrejur şi să nu vă mai înţepeniţi gâtul.

Filipeni 4

13. Pot totul în Hristos care mă întăreşte.

Psalmii 51

1.(Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. Făcut când a venit la el prorocul Natan, după ce intrase David la Bat-Şeba.) Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
2. Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!
3. Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.
4. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta.
5. Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.
6. Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă, dar, să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!
7. Curăţă-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.
8. Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
9. Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!
10. Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO