Îndrăzneală în suferinţă (1 Tesaloniceni 2:1,2)

Studiul 5

Duminica , 29 iulie 2012

 

1. Citeşte 1 Tesaloniceni 2:1,2, ţinând cont de ceea ce ştii din Faptele 16. Ce legătură face Pavel între lucrarea pe care o realizase în Filipi şi lucrarea din Tesalonic?

1 Tesaloniceni 2

1. Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.

2. După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.

Capitolul 2 din 1 Tesaloniceni reia temele abordate în primul capitol. Cuvintele „voi înşivă ştiţi” ne amintesc de afirmaţiile din 1 Tesaloniceni 1:5. Iar cuvintele „venirea noastră la voi” ne amintesc de 1 Tesaloniceni 1:9. Pavel reia temele pe care le-a atins în capitolul introductiv al epistolei. În finalul capitolului 1, el afirmă că tesalonicenii erau cunoscuţi „pretutindeni”. În capitolul 2, le aminteşte cititorilor ceea ce ei ştiau deja despre apostoli şi despre dedicarea lor faţă de credinţă.

1 Tesaloniceni 1

5. În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi, am fost aşa printre voi.

9. Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat

Pavel le reaminteşte că în Filipi el şi Sila au fost batjocoriţi din cauza predicării Evangheliei. Pe drumul lung de la Filipi la Tesalonic, durerea le amintea la orice pas de modul în care fuseseră trataţi. În momentul în care au ajuns la Tesalonic, semnele exterioare ale suferinţei îndurate erau în mod sigur vizibile. În aceste condiţii, apostolii ar fi putut decide să folosească o metodă de vestire a Evangheliei mai puţin directă. Şi, după câte înduraseră, cine i-ar fi putut condamna?

Totuşi tesalonicenii s-au dovedit a fi însetaţi după adevăr şi gata să-l primească. Realitatea îi îndemna pe apostoli: „Să nu mai predicaţi Evanghelia niciodată!” Dar Dumnezeu le spunea: „Fiţi curajoşi! Fiţi plini de încredere!” Pavel şi Sila au ales să fie „plini de încredere” în ciuda temerilor că ar fi putut fi persecutaţi din nou. Exista un contrast evident între condiţia lor umană (şi toate slăbiciunile care o însoţesc) şi puterea pe care o primiseră de la Dumnezeu.

În final, Domnul a întors circumstanţele neprielnice spre slava Lui. Rănile vizibile ale predicatorilor au fost pentru tesaloniceni dovada a două lucruri: primul – Evanghelia pe care o predicau era într-adevăr şi propria lor convingere şi nu urmăreau un câştig personal (vezi 1 Tesaloniceni 2:3-6); iar al doilea – Dumnezeu îi însoţea într-un mod minunat. Evanghelia pe care ei o propovăduiau nu era doar o teorie, ci era însoţită de prezenţa vie a Domnului, dovadă fiind însăşi viaţa apostolilor (vezi vers. 13).

1 Tesaloniceni 2

3. Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.

4. Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.

5. În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei; martor este Dumnezeu.

6. N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.

13. De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.

Ce dovezi poţi aduce pentru a arăta că Dumnezeu ţi-a schimbat viaţa? Sunt dovezile acestea vizibile pentru cei din jurul tău? Sau nu pot fi observate deloc?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO