Exemplul apostolilor (1 Tesaloniceni 2:1-12)

Studiul 5

28 iulie 2012

 

Pentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: 1 Tesaloniceni 2:1-12, Faptele apostolilor 16, Deuteronomul 10:16, Psalmii 51:1-10, 2 Corinteni 8:1-5, Luca 11:11-13.

Sabat după-amiază

Text de memorat: „Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne cercetează inima.” (1 Tesaloniceni 2:4)

Gândul central: Pavel ne arată care trebuie să fie motivaţia adevărată a slujirii şi ne îndeamnă astfel să ne cercetăm inima şi viaţa în lumina Evangheliei.

Studiul de săptămâna aceasta marchează un punct major de tranziţie în prima epistolă către tesaloniceni. Pavel îşi îndreaptă atenţia dinspre biserică (1 Tesaloniceni 1:2-10) spre apostoli şi spre experienţa lor din Tesalonic (2:1-12). În primul capitol, el Îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că tesalonicenii imitau modelul său şi pentru că ei înşişi deveniseră modele de credincioşie. Acum, în 1 Tesaloniceni 2:1-12, el prezintă mai detaliat stilul de viaţă al apostolilor care îi face să fie modele demne de urmat.

1 Tesaloniceni 1

2. Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;

3. căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!

4. Ştim, fraţi preaiubiţi de Dumnezeu, alegerea voastră.

5. În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi, am fost aşa printre voi.

6. Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt;

7. aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.

8. În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea.

9. Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat

10. şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare.

1 Tesaloniceni 2

1. Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.

2. După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.

3. Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.

4. Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.

5. În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei; martor este Dumnezeu.

6. N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.

7. Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.

8. Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi.

9. Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină niciunuia din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.

10. Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi care credeţi.

11. Ştiţi iarăşi că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam şi vă adeveream

12. să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.

Motivaţiile pentru învăţare, predicare şi slujire pot fi nenumărate, însă Pavel ne arată care este cea mai importantă dintre toate: dorinţa ca lucrarea să-I fie plăcută lui Dumnezeu. Pavel nu este atât de preocupat de creşterea numerică a bisericii, cât de creşterea ei spirituală reală, prin harul lui Dumnezeu.

În studiul acesta, vom arunca o privire asupra unor aspecte din viaţa lui Pavel. Dispoziţia lui Pavel de a-şi deschide sufletul ne îndeamnă şi pe noi să ne punem năzuinţele, visurile şi motivaţiile în ordine ca să-I fim plăcuţi lui Dumnezeu şi să îi influenţăm pe alţii în bine.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO