Raportarea şi motivaţia

Studiul 11

Miercuri , 13 iunie 2012

 

Când vorbim despre motivaţie, ne referim la raţiunile profunde pentru care credem sau facem anumite lucruri. Raportarea poate avea în spate o motivaţie sau mai multe. Poate că prezentăm raportul pentru a încerca să convingem comitetul să continue finanţarea sau poate că îl prezentăm în aşa fel încât să convingem că programul trebuie abandonat sau că responsabilii trebuie să fie schimbaţi. Dacă prezentăm numai anumite informaţii sau dacă le accentuăm, deciziile luate pe baza unui astfel de raport probabil că nu vor fi cele mai bune. Rapoartele noastre trebuie să fie cinstite şi corecte.

4. Toţi cei doisprezece oameni trimişi ca iscoade în Canaan au văzut aceleaşi lucruri. De ce doar doi au dat un raport bun? Num. 13:17-33

Numeri 13

17. Moise i-a trimis să iscodească ţara Canaanului. El le-a zis: „Mergeţi de aici spre miazăzi, şi apoi să vă suiţi pe munte.

18. Vedeţi ţara, vedeţi cum este ea, cum este poporul care o locuieşte, dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr;

19. vedeţi cum este ţara în care locuieşte: dacă este bună sau rea; cum sunt cetăţile în care locuieşte: dacă sunt deschise sau întărite;

20. cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el. Fiţi cu inimă şi luaţi cu voi roade din ţară.” Era pe vremea când încep să se coacă strugurii.

21. Ei s-au suit şi au iscodit ţara, de la pustiul Ţin până la Rehob, pe drumul care duce la Hamat.

22. S-au suit pe la miazăzi şi au mers până la Hebron, unde se aflau Ahiman, Şeşai şi Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu şapte ani înainte de cetatea Ţoan din Egipt.

23. Au ajuns până la valea Eşcol; acolo au tăiat o ramură de viţă cu un strugure şi l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini, au luat şi rodii şi smochine.

24. Locul acela l-au numit valea Eşcol din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel.

25. S-au întors de la iscodirea ţării după patruzeci de zile împlinite.

26. Au plecat şi au ajuns la Moise şi la Aaron şi la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades, în pustiul Paran. Le-au adus ştiri, lor şi întregii adunări, şi le-au arătat roadele ţării.

27. Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere şi iată-i roadele.

28. Dar poporul care locuieşte în ţara aceasta este puternic, cetăţile sunt întărite şi foarte mari. Ba încă am văzut acolo şi pe fiii lui Anac.

29. Amaleciţii locuiesc ţinutul de la miazăzi; iebusiţii şi amoriţii locuiesc muntele; şi canaaniţii şi hetiţii locuiesc lângă mare şi de-a lungul Iordanului.”

30. Caleb a potolit poporul care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!”

31. Dar bărbaţii care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.”

32. Şi au înnegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă.

33. Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră, şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.”

Dumnezeu le-a promis copiilor lui Israel că ţara va fi a lor. Iosua şi Caleb au prezentat un raport bun şi i-au îndemnat să treacă imediat la cucerirea ţării (vers. 30). Celelalte iscoade au dat un raport negativ, au subliniat obstacolele şi i-au îndemnat să se întoarcă în Egipt.

Când formulăm rapoartele, trebuie să luăm în considerare voinţa descoperită a lui Dumnezeu şi binecuvântările Sale. Raportul nu trebuie să arate doar cât de bine stăm, ci şi cât de bine am împlinit voia Sa (Matei 7:21). Există întotdeauna pericolul de a fi fascinaţi de modele mai noi de slujire evanghelistică şi de a ne evalua succesele în funcţie de măsura în care am reuşit să le implementăm, comparându-ne cu alte biserici. Când prezentăm raportul reuşitelor noastre aparente, putem fi mai interesaţi să lăsăm impresia că avem succes decât să aflăm voia lui Dumnezeu pentru biserica noastră şi să o împlinim prin harul Său.

Matei 7

21. Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Aceasta este o problemă pentru biserică, mai ales acum, când suntem bombardaţi cu nenumărate metode „mai bune” de evanghelizare. Şi Iosua, şi Caleb au observat obstacolele din calea cuceririi ţării, însă ei ştiau care era voia lui Dumnezeu. De aceea, o mare parte a raportului lor i-a asigurat pe israeliţi că era posibil să ia ţara în stăpânire. Celelalte iscoade nu au luat în considerare voia lui Dumnezeu şi au adus un raport complet negativ, gândit ca să-i convingă pe oameni că întoarcerea în Egipt era o opţiune mai bună.

Ce putem face în mod concret pentru a duce o viaţă de credinţă, cerând împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu şi să acţionând pe baza lor, şi pentru a ne feri de încumetare, adică să facem lucruri care s-ar putea să nu fie cele mai înţelepte şi apoi, pentru a ne justifica faptele, să pretindem că am fost „călăuziţi” de Dumnezeu?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO