Spre lauda Sa
Studiul 11
Joi , 14 iunie 2012
Unii ezită să prezinte rapoarte ale succeselor obţinute, temându-se să nu fie o formă de laudă cu realizările omeneşti. Temerea lor este neîntemeiată – prin aducerea unui raport fidel, Dumnezeu primeşte lauda, iar biserica Sa este întărită în credinţă şi încurajată să continue lucrarea. Se poate întâmpla ca unii să prezinte un raport din motive mai puţin onorabile, dar aceasta nu trebuie să-i împiedice pe credincioşi să povestească ce lucruri minunate a făcut Dumnezeu prin ei când i-a împuternicit să fie martori şi evanghelişti pentru El. Dacă este prezentat cu umilinţă, entuziasm şi dragoste de oameni, raportul îi poate încuraja şi pe alţi membri ai biserici să se implice în lucrarea de evanghelizare şi de câştigare de suflete.
5. Care a fost reacţia conducătorilor şi a membrilor bisericii din Ierusalim faţă de raportul adus de Petru cu privire la lucrarea pentru neamuri? Ce principii sunt importante şi pentru noi? Faptele 11:1-18
Fapte 11
1. Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. 2. Şi, când s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur 3. şi ziceau: „Ai intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei.” 4. Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis: 5. „Eram în cetatea Iope; şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer şi a venit până la mine. 6. Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele şi păsările cerului. 7. Şi am auzit un glas care mi-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.” 8. Dar eu am răspuns: „Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.” 9. Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” 10. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer. 11. Şi iată că îndată, trei oameni trimişi din Cezareea la mine, au stat la poarta casei în care eram. 12. Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m-au însoţit şi ei şi am intrat în casa omului. 13. El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui şi zicându-i: „Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru, 14. care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta.” 15. Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca şi peste noi la început. 16. Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” 17. Deci dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” 18. După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.”Petru şi ceilalţi care au îndrăznit să extindă lucrarea de mărturie şi evanghelizare dincolo de cercurile iudaismului au fost criticaţi. Ulterior însă, ca urmare a raportului dat de Petru înaintea bisericii din Ierusalim, criticile au încetat şi ceilalţi credincioşi iudei I-au dat slavă lui Dumnezeu.
Situaţia aceasta nu este uşor de înţeles din perspectiva noastră. Noi ştim că Evanghelia trebuia să ajungă la toţi oamenii, fie evrei, fie păgâni – chiar dacă trebuia să ajungă mai întâi la evrei (Rom. 1:16). Totuşi, în contextul cărţii Faptelor apostolilor, acceptarea ideii că făgăduinţele legământului erau valabile şi pentru neamuri presupunea o schimbare majoră în gândirea iudeilor. Însă, datorită rapoartelor asupra lucrării şi binecuvântării lui Dumnezeu, membrii bisericii au căpătat o nouă înţelegere cu privire la dorinţa lui Dumnezeu de a-i mântui pe oamenii de pretutindeni, deşi planul Său era încă de la început acela de a-i mântui pe toţi cei care doresc să fie mântuiţi (Efes. 1:1-4; Is. 53:6; Evr. 2:9).
Romani 1
16. Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;Efeseni 1
1. Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus: 2. Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos. 3. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. 4. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,Isaia 53
6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.Evrei 2
9. Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.Cititorului obişnuit nu-i ia probabil mai mult de două minute ca să citească raportul lui Petru din Fapte 11:1-18. Putem presupune, fără să greşim, că raportul, întrebările şi răspunsurile ulterioare au durat considerabil mai mult. Totuşi, deşi Petru aminteşte în raport despre el însuşi şi cu toate că unii membri l-au lăudat în mod sigur, toată slava a fost dată lui Dumnezeu, iar conducătorii bisericii au fost încurajaţi când au înţeles mai bine că misiunea pentru întreaga lume putea deveni o realitate.
