Studiul 10

Marti , 5 iunie 2012

 

Ce părere ai avea despre un om care s-ar lăuda tot timpul că este motivat, dar care nu ar face practic nimic? Dar despre cineva care ar pretinde că este un om dedicat, dar care nu ar arăta niciodată cui îi este dedicat? După cum am văzut, dragostea este forţa motivatoare cea mai puternică, însă simpla mărturisire a dragostei, chiar şi a dragostei faţă de Dumnezeu, nu are valoare atât timp cât nu facem nimic. Cu alte cuvinte, dragostea trebuie demonstrată prin fapte, manifestată prin fapte de iubire.

5. Cum Şi-a arătat Domnul Isus iubirea prin fapte? Cum putem manifesta aceste principii în viaţa noastră? Ioan 15:13; Romani 5:6-8.

Ioan 15

13. Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.

Romani 5

6. Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.
7. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.
8. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

Ce minunat este Mântuitorul care Şi-a dat viaţa de bunăvoie şi nesilit de nimeni, din marea Sa dragoste pentru noi! El este exemplul suprem de dragoste care constrânge la acţiune. Cum ne-am simţi dacă Isus ne-ar mărturisi că ne iubeşte, dar ar rămâne în cer? Cum ne-am simţi dacă ar declara că ne iubeşte, dar nu ne-ar face nicio promisiune sau nu ar lua nicio măsură pentru noi?

6. Citeşte Ioan 14:21. Ce ne spune aceste verset despre dragostea lui Isus în acţiune şi despre dragostea noastră în acţiune?

Ioan 14

21. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”

În relaţia bazată pe dragoste, motivaţia noastră este să-i fim pe plac persoanei pe care o iubim. Jertfa mântuitoare adusă de Isus pentru noi a fost motivată doar de dragostea pentru aceia care Îi întorseseră spatele lui Dumnezeu. Dacă ceea ce facem pentru Dumnezeu nu este motivat de dragoste, nu am înţeles ce înseamnă a-L iubi. El nu vrea să lucrăm pentru El pentru că ne simţim datori. Dorinţa Sa este ca legătura noastră cu El să fie atât de puternică, încât să ne determine să facem ce Îi este pe plac şi să acordăm lucrurilor aceeaşi valoare pe care le-o acordă El. El vrea să Îl iubim atât de mult, încât să mergem la oamenii pe care El îi iubeşte!

Cum putem verifica dacă motivaţia noastră este corectă? Putem fi o binecuvântare pentru alţii chiar dacă motivele pentru care lucrăm sunt greşite? Dacă da, în ce situaţie? Dacă facem fapte bune dintr-o motivaţie greşită, mai putem considera că ele sunt bune? Pregăteşte-te să prezinţi răspunsurile în cadrul grupei Şcolii de Sabat.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO