Nu din sentimentul de vinovăţie

Studiul 10

Luni , 4 iunie 2012

 

De-a lungul secolelor, vinovăţia a fost adesea utilizată pentru a-i determina pe oameni să treacă la acţiune. Responsabilii lucrării de evanghelizare ne aduceau aminte adeseori că Dumnezeu ne-a încredinţat o responsabilitate şi că trebuie să folosim darurile şi talentele primite de la El. Ni se spune că Dumnezeu sau biserica se bazează pe noi. Dacă El a făcut atât de mult ca să ne salveze, noi cum putem să rămânem inactivi? Toate aceste apeluri la acţiune, deşi rostite cu bune intenţii, trezesc în noi în mod subtil simţământul de vinovăţie şi de îndatorare faţă de Dumnezeu. Motivaţia aceasta pare a fi întotdeauna contraproductivă dacă accentul nu se pune pe ceea ce a făcut Dumnezeu, ci pe ceea ce trebuie să facem noi.

3. Ce a vrut să spună apostolul Pavel atunci când a scris că toţi oamenii sunt vinovaţi înaintea lui Dumnezeu? Romani 3:19,20

Romani 3

19. Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.

20. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

Pavel foloseşte cuvântul vinovăţie cu sensul de responsabilitate. În Romani 3:10, el a declarat că „nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar”, iar în versetul 19 confirmă faptul că Legea face ca „toată lumea” să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. Funcţia Legii a fost asemănată cu cea a unei oglinzi care ne descoperă starea de oameni păcătoşi, dar care nu ne poate oferi săpun şi apă pentru a ne spăla. Când privim în Legea lui Dumnezeu, suntem conştientizaţi de păcătoşenia noastră şi totodată suntem îndrumaţi spre Mântuitorul care ne oferă iertare şi curăţire fără plată.

Romani 3

10. după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.

După ce venim la El, motivaţia noastră nu mai este vinovăţia, întrucât ea a fost îndepărtată şi acoperită cu neprihănirea Sa. Prin El, am fost făcuţi desăvârşiţi şi nevinovaţi şi am fost iertaţi. Da, suntem păcătoşi, dar am fost iertaţi, vinovăţia noastră a fost ispăşită, iar acum, pe baza mântuirii primite prin Hristos, suntem motivaţi să le spunem şi altora ce a făcut El pentru noi.

4. Care este ideea principală transmisă în Iacov 2:10? Cum i-ai explica acest verset unui om nereligios?

Iacov 2

10. Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.

Ideea că prin încălcarea unei singure porunci ne facem vinovaţi de sfidarea lui Dumnezeu, care a dat întreaga Lege, arată inutilitatea eforturilor noastre de a câştiga favoarea Sa prin păzirea Legii. Încălcarea chiar şi a unei singure porunci arată dorinţa ascunsă de a face ceea ce vrem noi şi nu ceea ce vrea Dumnezeu.

Când îţi recunoşti greşelile, adu-le înaintea lui Isus, cerând neprihănirea Sa, iertarea Sa şi harul Său, oricât de nevrednic ai fi. Altminteri, mântuirea nu ar mai fi prin har (Rom. 4:1-4). Poate Dumnezeu să fie dator cu ceva?

Romani 4

1. Ce vom zice, dar, că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam?

2. Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

3. Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”

4. Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO