Studiul 10

Miercuri , 6 iunie 2012

 

Există o zicală care spune: „În viaţă, totul se plăteşte.” Ea transmite ideea că nimic din ceea ce primim gratis nu este de fapt gratis, fiindcă, mai devreme sau mai târziu, va trebui să plătim pentru ceea ce am primit. Ideea aceasta a pătruns pe neobservate şi în gândirea creştină şi i-a determinat pe mulţi să creadă că pot câştiga mântuirea prin ascultarea de voinţa lui Dumnezeu.

În vocabularul creştin, termenul legalism desemnează atitudinea celor care cred că ascultarea lor Îl va determina pe Dumnezeu să îi considere neprihăniţi. Harul nu anulează necesitatea ascultării de El, dar mântuirea este oferită doar prin har, şi nu prin ceea ce poate omul să facă.

7. Ce ne spun textele următoare despre concepţia greşită despre mântuire pe care o au mulţi oameni? Ce tip de mentalitate ne poate determina să cădem în aceeaşi capcană? De ce cădem atât de uşor în această capcană?

Romani 10

1. Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi.
2. Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:
3. pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.
4. Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.

Romani 11

5. Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har.
6. Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.

Galateni 2

16. Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.

Religia legalistă îi determină pe oameni să îşi concentreze atenţia pe performanţele personale (şi adeseori pe performanţele altora) şi nu pe răspândirea Evangheliei. Atitudinile legaliste îi pot duce la mândrie şi la aroganţă pe aceia care sunt atât de orbi, încât se cred suficient de sfinţi pentru a primi mântuirea. De asemenea, atitudinile legaliste îi pot duce la descurajare şi la disperare pe aceia care îşi dau seama cât de departe sunt de standardul divin. Avem aici două capcane care trebuie evitate mai ales de biserica noastră, în care ascultarea de Lege este un punct central pentru înţelegerea Evangheliei.

Citeşte Ioan 6:28,29. Ce spune Isus aici despre adevărul mântuirii prin credinţă? Ce înseamnă a crede „în Acela pe care L-a trimis El”? Cum putem manifesta această credinţă în viaţa noastră? Manifeşti această credinţă chiar şi atunci când nu te vede nimeni?

Ioan 6

28. Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”
29. Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO