Studiul 12

Marți , 13 septembrie 2011

A existat în istoria bisericii primare o altă problemă controversată, legată de închinare, şi anume cea legată de obiectul închinării. Ne vom opri de data aceasta la experienţa apostolului Pavel în Atena, locul unde au trăit trei dintre cei mai mari filozofi ai lumii (Socrate, Platon şi Aristotel).

Ascultătorii strânşi în jurul lui Pavel sunt cu totul diferiţi de evreii evlavioşi din Ierusalim care se adunaseră să-l asculte pe Petru.

5. Citeşte predica ţinută de Pavel în Atena. Ce deosebiri există între predica lui şi predica rostită de Petru la Cincizecime? Fapte 17,15-34

Fapte 17

15. Cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors, cu însărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el.
16. Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.
17. În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea.
18. Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.”
19. Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu?
20. Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea, dar, să ştim ce vrea să zică aceasta.”
21. Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.
23. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.
24. Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.
25. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,
27. ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.
28. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…”
29. Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.
30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;
31. pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”
32. Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.”
33. Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
34. Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între aceştia era Dionisie areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei.

Una dintre deosebirile cele mai evidente este aceea că, în această ocazie, Pavel nu citează din Biblie. Dimpotrivă, citează dintr-un scriitor păgân. În acelaşi timp, observăm că el apelează la argumente logice şi la raţiune. Priviţi în jur la natură, încerca el să le spună, şi veţi descoperi dovezi clare despre Dumnezeul Creator. El a recurs în introducere la argumente din lumea naturală pentru a susţine credinţa în Dumnezeul Creator.

Este interesant de remarcat referirea la închinare din acest pasaj. Atenienii se închinau unui dumnezeu necunoscut. Pornind de la acest fapt, Pavel a încercat să îi îndepărteze de idoli şi de alte lucruri deşarte şi să le îndrepte atenţia spre Dumnezeul cel viu. Oamenii par a avea o nevoie înnăscută de a se închina la ceva sau cuiva, şi Pavel a căutat să le îndrepte privirea spre singura Fiinţă care merită într-adevăr închinarea lor.

6. Ce idee nu au putut să accepte atenienii? De ce? Vers. 31, 32

Fapte 17

31. pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”
32. Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.”

Concluzia este că, dacă apelăm la logică, la raţiune şi la argumente din lumea naturală, nu putem ajunge prea departe. În mărturia sa, Pavel a încercat să le vorbească despre pocăinţă, despre judecată şi despre înviere, nişte învăţături care pot fi acceptate doar pe baza credinţei. De aceea nu a avut prea mult succes. Deşi au fost câţiva convertiţi, cei mai mulţi se pare că s-au întors la închinarea la idolii care nu puteau să-i mântuiască.

Cum putem îmbunătăţi serviciile divine pentru a ajunge la cei care nu sunt familiarizaţi cu Scriptura, care nu pornesc de la aceleaşi premise ca noi? Ce putem face pentru ca serviciile divine să fie mai accesibile pentru ei?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO